Gospodinele au tot pândit momentul când pe tarabele pieţelor apar la vânzare ghebele, însă nu prea au de unde alege. Sunt foarte puţini care vând ghebe sau hribi şi foarte mulţi care ar cumpăra. Ploile din ultima perioadă, au fost benefice pentru ciupercuţe şi se pare că, în pădure, sunt suficient de multe, însă de frica urşilor, oamenii nu se duc să le adune. „În alţi ani, ne duceam mereu la adunat de ghebe pe timpul ăsta, dar acum ne este teamă de urşi. Mai bine stăm săraci şi sănătoşi decât să ne sfâşie vreun urs prin pădure“, spune o bătrânică din Jitia ce vindea la Dumbrăveni viţă de vie la saramură.
E drept că sunt şi câţiva mai curajoşi şi poate chiar profită de acest fapt şi vând ghebele chiar şi cu 300 de lei, 7 târne. Lor li se pare puţin, pentru că şi-au riscat viaţa şi au stat mult timp prin frig, umezeală şi vântul din pădure. „Ieri am stat aproape jumătate de zi să adunăm ghebe, ca să le vindem. Am plecat un grup mai mare, cu tot cu câini după noi şi făceam gălăgie, vorbeam tare, râdeam, ca să nu vină ursul la noi. Ne-am riscat dar mai facem şi noi un ban. Vin oameni la noi în sat şi le cumpără en-gros şi de aia ne chinuim, stăm în frig şi în ceaţă prin pădure. Am dat 7 târne cu 300 de lei. Mai departe, cu cât le vând ei, nu mai este treaba noastră“, a spus un bărbat din Dumitreşti.
Puţinii cumpărători iau doar de poftă, cât să facă o ciulama de ghebe, că borcane cu zacuscă sau puse la murat pentru iarnă fac doar cei care le culeg direct din pădure. Nu-ţi convine să investeşti 20 de lei într-un borcan de zacuscă. „Am luat de 20 de lei câteva ghebe să fac astăzi o ciulama. Nu îmi permit să iau pentru zacuscă, deşi mi-aş dori. Probabil zacuscă fac doar cei care le adună din pădure, nu dacă le cumperi. Că ele când se toacă şi se înmoaie, scad şi intră multe într-un borcan de 800 de grame“, a spus o cumpărătoare.
O bătrână din Dumitreşti mi-a povestit că locurile sunt secrete. „Sunt câteva locuri prin pădure unde sunt multe tare. Dar nu prea spun cei care le cunosc. De aia câte unii coboară cu sacii şi alţii cu o pungă în mână. Trebuie să cunoşti zona, să ştii pe unde sunt cioate mai multe. Şi care le ştie, le ştie pentru ei. Nu spun la alţii“.
Bureţii buni de mâncat cresc pe lângă cioate, pe lângă tulpini de frasin, fag, paltin, gârneaţă. Însă cioatele trebuie să fie mai bătrâne, ca să putrezească un pic. Bureţii pot fi mari, mici sau puiendri în buchet. O bătrână, expertă în recunoaşterea bureţilor comestibili, a spus că „e foarte uşor de deosebit bureţii buni de ăia nebuni. Ciupercile nebune, că aşa le zicem noi, sunt foarte vineţi pe dinăuntru şi galbene, galbene pe deasupra. Până şi codiţele lor sunt altfel. Alea nebune, sunt separat de cioate. Nu stau chiar pe lângă pomi“
Ce reţetă bună de ghebe aveţi, tanti Mărioara?
„Speli foarte bine ghebele şi le verifici să nu aibă viermi. Grijă mare că ele trebuie preparate imediat după ce le-ai cules, că altfel, se strică, fac viermi şi păcat de ele să le arunci. După ce le speli, le pui la fiert în apă cu sare. Le laşi cam 20 de minute, să se înmoaie bine. Le scoţi, le pui la scurs şi după, pregăteşti borcanele. Pe fundul borcanului pui boabe de muștar, piper şi foi de dafin. Pui ghebele şi apoi marinata. Marinata o faci aşa: amesteci jumătate de litru de apă cu 125 ml oţet, o lingură de sare şi o lingură de zahăr. Lași să dea totul în clocot şi apoi o dai la răcit. După ce s-a răcit, se toarnă în fiecare borcan până se umple borcanul. Dacă vrei să le mai fierbi după 15 minute în apă, e treaba ta. Ţin şi nefierte, dar poţi să le fierbi, că nu strică”.
