Fănel Iliescu. Un nume de referință pentru atletismul vrâncean! A fost unul dintre primii vrânceni campioni ai României la atletism. La 50 de metri, juniori 2. A fost și rămâne o legendă între antrenorii de atletism ai județului. A lucrat ca antrenor salariat la Clubul Sportiv Unirea de la 1 martie 1976 până astăzi!
”La 26 septembrie, pentru mine se oprește calculatorul. Ies din sistem. Așa-i la bugetari. Caculatorul spune stop! Ai vârsta de pensionare, gata! Voi fi la pensie!”, mi-a spus acum câteva zile, de la locul spus de muncă, pista din jurul terenurilor cu iarbă ale stadionului Milcovul, antrenorul Fănel Iliescu. Câți ani să fie, îl întreb pe omul plin de spirit Fănel Iliescu? ”Păi, faceți socoteala. Din 76 până acum, să tot fie vreo 43 de ani. Mulți foarte buni. Dacă mai erau condițiile de demult mi-ar fi părut rău că ies la pensie. Acum îmi pare rău să o spun, mă bucur. Sunt alte vremuri, alți oameni. Prieteniile de demult dintre antrenori nu mai sunt”.
Și, în timp ce Olărițele, actualele sale eleve, aleargă pe pistă, continuă cu povestiri savuroase și pline de tâlc despre oamenii începuturilor sale la SC Unirea Focșani, care au coincis în mare măsură cu începuturile clubului. Despre nea Bidu – Ovidiu Gavrilă, patriarhul atletismului, dar și al sporturilor adunate în clubul municipiului, cum a fost foarte mulți ani Unirea, ca și despre mulții directori ai clubului. Unii de toată isprava și de care își amintește – și povestește cu drag și respect, alții cam neaveniți – unul, după ce a fost instalat, mi-a zis că primul lucru pe care îl va face va fi să-l dea afară pe un coleg de-al nostru. Cum, măi, pentru asta vii tu la club? Altceva nu ai de făcut? Nu a mai apucat pentru că a fost el trimis să munceasă altceva decât director la Unirea.
Ce înseamnă 43 de ani de antrenorat
”Ce înseamnă 43 de ani de muncă de antrenor pentru atletism?” îl cercetez provocându-l să răspundă. ”Ce să însemne? Știți destule, că am stat de atâtea ori de vorbă despre asta. Și ați scris de atâtea ori și despre atâți sportivi sportivi și sportive care au crescut aici și au plecat la seniori în altă parte. Au rămas unii și acasă. Dar Unirea nu are condiții să păstreze și seniorii!”
Din când în când, antrenorul Fănel Iliescu, din colegialitate, dar și din respect pentru munca sa și a celorlalți antrenori mai face câte un bilanț al rezulatelor atleților și atletelor formați/formate în Vrancea și care acum, la seniori, performează pentru cluburi din alte părți sau pentru România la mari competiții internaționale. ”De ce credeți că scriu asta? Ca lumea să nu uite, iar cei care nu știu să afle, că la Focșani și Adjud, spre exemplu, sunt profesioniști foarte pricepuți și dedicați care ajută copii talentați să devină sportivi de valoare!” Există aici o mare tradiție construită de astfel de oameni pe o pistă a Focșaniului de la 23 August (acum Stadionul Tineretului) unde puteau fi organizate – și au fost organizate campionate naționale cu sute de concurenți, și în Sala de pe Ana Ipătescu, singura din zonă până la construirea sălii circulare de la Bacău. Ca și la Adjud.
Parte a acestei bogate și pilduitoare tradiții, Fănel Iliescu a dat atletismului – generații la rând – atleți și atlete medaliați la campionatele naționale: Ionel Măcinic, campion la marș, Nela Vlad, componentă a lotului național de cros, Lucica Barbu, devenită Dulcescu după căsătoria cu un coleg atlet, Marius Dulcescu, vicecampioană la viteză senioare și medaliata la ștafetă, Silviu Dobrică și Gabriel Botoc, campioni la stafetă, Marius Miron campion la sprint, Liviu Alexa campion la mars, Cristina Botezatu, vicecampioană la sprint, Violeta Făcăieru, medaliată la sprint, Paula Spiță, Ovidiu Cristea, Adrian Iliescu, Voctor Zamfir.
Un capitol special pentru munca antrenorului Fănel Iliescu îl reprezintă Vlad Dulcescu, campion național în probele de garduri la toate categoriile de vârstă și participant pentru România la Campionatul Mondial Universitar din acest an, acum sportiv al Politehnicii Iași. Vlad este fiul foștilor elevi ai lui Fănel Iliescu, Lucica Barbu și Marius Dulcescu. Fănel Iliescu a fost pentru puțină vreme și lângă Claudia Prisecaru, medaliata cu bronz din acest an la Campionatul European de Tineret la 3000 metri obstacole, în vara în care supertalentata campioană națională se pregătea pe Milcovul singură, după programul stabilit de profesorul Cristian Orza de la Lotul Național.
Antrenorul Fănel Iliescu are o datorie. Continuă în atletism!
Acum Fănel Iliescu lucrează cu patru atlete: Cătălina Olaru, Ana-Maria Olaru, Luiza Olaru – prima și a treia, medaliate naționale și Andreea Cherciu. Ele sunt acroșajul care îl va ține pe antrenorul Fănel Iliescu lângă atletism. ”Nu pot să le las! Le-am descoperit, le-am crescut ca sportive și vreau să le duc mai departe. Este datoria mea. Am vorbit cu domnul director, o să-mi facă contract de voluntariat ca să pot semna actele și voi rămâne lângă sportivele mele. Și lângă clubul care are cu câțiva ani mai mulți decât anii mei de antrenorat!”, mi-a spus Fănel Iliescu. Iar Olărițele (în foto alături de antrenorul lor) îmi spus că ”domnul antrenor ne-a fost și ne este ca un tată”. Cătălinei i se pune nodul în gât: ”n-aș putea și nici nu vreau să lucrez cu alt antrenor!”
Antrenorul, fie el și de atletism, este un om!
Ieri, când am făcut ultimele verificări ale informațiilor cuprinse în acest text, Fănel Iliescu mi-a spus: ”M-am uitat în buletin să vă dacă nu mă înșel. Și calculatorul să nu mă păcălească. N-a mers! Tot calculatorul are dreptate! Iar când m-am dus la ghișeul de la Pensii să-mi depun dosarul m-a pălit emoția!”
Până la urmă, și antrenorul obișnuit cu concurența dură din competiții este un om. Iar când încheie un capitol de viață îl năpădește emoția. Pentru Fănel Iliescu este o încheiere doar formală, pentru că în conținut viața sa va fi în continuare aceeași. Va continuă sa facă tot ce a făcut timp de 43 de ani dedicați antrenoratului în atletism!
