Grădina de vară, încă vară
Unde te furişezi în grabă în fiecare dimineață, ca şi cum te-ai grăbi să prinzi ultimele secunde din viață… Unde flori în toate culorile pământului se înghesuie să încapă toate în fotografii, fără şansă însă, pentru că sacul din care au curs pe lângă alee a fost fără fund de data asta… Unde dovleci uriaşi s-au aurit curios peste noapte, au umplut aerul cu un parfum divin de la atâtea flori mai galbene decât mierea, apoi au început să spună poveşti despre viitoarele seri de iarnă, cu plăcinte ascunse la cald, în cuptor… Unde medicamentul zilnic îți e aroma din ceaşca de cafea, vocea lui Sting cu piesa lui medievală strecurată nefiresc de frumos din difuzorul radioului şi, mai vindecătoare decât toate, încântarea pe care o simți de fiecare dată când nu rezişti să nu parcurgi cărarea cu trifoi încă verde şi pisici de toate felurile presărate din loc în loc, atunci când treci cu tălpile prin iarbă verde şi prin toate aceleaşi vechi doruri ce le ții statornic în tine…”Unde ochii care nu se văd, nu se uită şi vezi zâmbete nu doar în fotografii”, exact aşa, ca în acel cântec… Unde vrei să fugi departe de întunericul, de cruzimea lumii în care trăieşti, lume cu ştiri despre aripi frânte de îngeri, sperând că măcar pentru un timp răul nu te va ajunge.
Imagini şi text – Mihaela Trifan
