Mai mult ca-n alte perioade ale anului, în luna martie ne amintim cât de importante sunt femeile, cu gingășia lor, dar mai ales cu puterile lor nebănuite. Tot mai mult, în aproape toate instituțiile statului, chiar și-n cele în care până mai ieri activitatea era exclusiv desfășurată de bărbați, femeile echilibrează balanța.
Inspectoratul de Jandarmi Județean Vrancea are în componența sa zece femei, dintre care două își desfășoară activitatea în operativ.
La poalele munților, dar și pe crestele lor, sergent major Oana Bahnă, în vârstă de doar 20 de ani, învață din luna noiembrie a anului trecut ce înseamnă munca de jandarm montan. S-a născut în localitatea Nistorești, iar în iunie 2017 a absolvit Liceul Pedagogic, specialitatea Filologie. Din noiembrie anul trecut lucrează alături de alți cinci colegi la Postul de Jandarmi montani Lepșa.
Am cunoscut-o pe Oana într-o zi de început de primăvară. Am găsit-o alături de șeful său, plutonier major Valentin Aguridă, în noul sediu al Postului de Jandarmerie montană din comuna Tulnici, vizavi de primărie. Ploaia mocănească, ce se pornise, ne-a obligat să rămânem o vreme la adăpost. Am profitat de situație, ca să discutăm pe îndelete și să aflu cum de o fată atât de tânără și de frumoasă și-a dorit să lucreze ca jandarm în vârf de munte.
„Sunt încadrată în cadrul Jandarmeriei din noiembrie 2018, la Postul de Jandarmi montani Lepșa. Nu am pe nimeni în familie cu meseria asta și nici în alte meserii similare. A fost o pasiune dobândită în urma interacțiunilor pe care le-am avut cu actualii mei colegi prin liceu, la diverse activități de promovare. M-am hotărât prin clasa a X-a și m-am pregătit pentru admitere. Mai grea mi s-a părut partea sportivă, pentru că la scris mi s-a părut totul logic. Școala militară a fost o experiență constructivă și nu doar ca viitor jandarm, ci ca viitor adult. Având o limită de vârstă, majoritatea eram destul de tineri, media era de 21-22 de ani. Intri dintr-un mediu lipsit de reguli și ajungi acolo unde toată lumea trebuie să se îmbrace la fel, să respecte aceleași reguli. Acolo apare responsabilizarea ta ca viitor jandarm și implicit ca viitor adult”, mi-a povestit sergent major Oana Bahnă.
Încă din primele săptămâni de școală a simțit că meseria de jandarm i se potrivește și că alegerea sa a fost cea mai bună: „Principalul nostru obiectiv este să lucrăm cu oamenii și la școală te obișnuiai să faci asta, stând în cameră cu alte șase persoane, în clasă cu alte 30 de persoane și la masă cu alte 150 de persoane. Oricât de selectiv ai fi, într-un grup atât de mare, tot găsești câțiva oameni cu care să te înțelegi foarte bine. În timpul școlii am câștigat în primul rând încredere în mine. Au fost atât de multe provocări înt-un timp destul de scurt, încât a trebuit să mă forțez să mă adaptez, să cresc și să-mi aduc un plus de valoare în fiecare zi. Cu cât ai mai mulți oameni în jurul tău, cu atât înveți mai mult”.
Sergent major Oana Bahnă este al șaselea copil al părinților săi și chiar dacă este cea mai mică, spune că nu a fost ferită de responsabilități. „Tata a fost mândru de decizia mea de a deveni jandarm, mama a acceptat și ea, pentru că întotdeauna mi-au respectat deciziile, doar că a fost puțin mai sceptică, din cauza faptului că sunt fată. În familia mea nu am fost ocoliți de responsabilități niciodată. Nici cei mari, nici cei mai mici. Fiecare și-a știut locul și ce are de făcut. Orice responsabilitate pe care am avut-o, oricât de mică, m-a făcut cine sunt”.
Tânăra are planuri mari și își dorește să continue să evolueze. „Îmi doresc să fiu ofițer. Fiecare trebuie să muncească pentru ceea ce-și dorește. Tot timpul trebuie să aduci un plus de valoare la ceea ce faci. Munca nu m-a luat prin surprindere, pentru că am avut o perioadă de practică destul de lungă. Eram obișnuită, știam din practică ce am de făcut. Mă simt ca și cum aș fi făcut parte dintotdeauna din acest colectiv. Nu am nici un fel de reținere în a discuta deschis cu colegii mei, e un colectiv tânăr, mai am colegi din generația mea. Nu m-a speriat gândul că voi lucra alături de bărbați. În școală eram douăzeci și ceva de fete și vreo trei sute și ceva de băieți. Aveam un instructor de școală care ne numea băiețașe. Noi în principal, ca structură montană, ne ocupăm de traseele de interes turistic, iar adiacent intervenim în cazul apelurilor de 112 sau la alte apeluri care apar. Misiunea noastră principală este să asigurăm traseele turistice și punctele de interes turistic. Ne simțim bine aici, oamenii din mediul rural ne respectă, sunt liniștiți și cu mult bun simț”, povestește sergent major Oana Bahnă.
Aceasta spune că cel mai mult a avut de învățat de la șeful său, plutonier major Valentin Aguridă. „Am avut mai mulți oameni de la care am învățat multe lucruri, dar cel mai mult am învățat de la șeful de post, plutonier major Valentin Aguridă. De la dumnealui am învățat ce înseamnă jandarmeria montană, în ce constau traseele, activitățile pe care le întreprindem aici. Toate acestea îmi erau necunoscute, pentru că eu am făcut practica la Ordine Publică, în oraș. În meseria noastră este nevoie mai mult de rezistență psihică, decât de rezistență fizică. Noi trebuie să comunicăm cu oamenii, să-i ascultăm, sunt unii care nu reacționează tocmai ok și trebuie să ai răbdare, să-ți stăpânești temperamentul”.
Fiu al locurilor respective, născut și crescut la munte, plutonier major Valentin Aguridă lucrează la Postul de Jandarmerie montană încă de la înființarea acestuia și spune că vrea să le insufle dragostea de munte și mai tinerilor săi colegi. „Eu sunt născut în 1982 și am locuit aici dintotdeauna, dar nici în momentul de față nu am parcurs jumătate din toată zona de responsabilitate. Încă nu am reușit lucrul acesta, pentru că în general apar misiuni care nu prea permit să stăm numai pe munte. Mare parte din traseele turistice le putem parcurge doar într-o mică parte din an, din iunie până în septembrie. În momentul de față avem 18 trasee în județul Vrancea, din acestea doar 16 fiind practicabile, iar două sunt în curs de a fi inaugurate. Câteva sunt marcate anul trecut. Nu am reușit să le parcurg nici eu pe toate, mi-am propus ca anul acesta să acordăm mai mare atenție acestor trasee, cu întreg personalul, vom planifica niște ieșiri. Nu știu câți dintre colegii mei tineri vor rămâne aici, dar eu îmi doresc să rămân și să le cunosc pe toate. Au trecut mulți pe la postul ăsta, dar eu împreună cu un alt coleg suntem aici de la înființarea postului și vrem să rămânem. Îmi face plăcere să le insuflu și celor mai tineri dragostea de munte. Cel mai periculos traseu ar fi cel care parcurge Rezervația naturală Cheile Tișiței, el nu poate fi parcurs în totalitate decât în lunile iulie și august și chiar și atunci trebuie o pregătire mai avansată. Dificultatea pe acest traseu apare după depășirea tunelului până undeva pe vârful Coza. În general animalele sălbatice nu ne fac probleme, ele te simt de la câțiva kilometri buni. Ai șanse să întâlnești animale sălbatice dimineața sau seara târziu, după ce dispare agitația. Am întâlnit animale sălbatice, am și fotografiat unele dintre ele”, mi-a povestit plutonier major Valentin Aguridă, șeful postului de jandarmerie montană Lepșa. Orice lucrător care este detașat la Posturile de jandarmerie montană trebuie să parcurgă cursurile Cercului montan Sinaia, acolo fiind singurul centru din țară unde se pregătesc jandarmii montani. Primul curs începe cu etapa de vară și este urmat de etapa de iarnă, acestea fiind practic cursuri de inițiere în alpinism.
După ce ploaia s-a oprit și soarele ne-a făcut curaj să ieșim din sediul Postului de Jandarmerie montană, i-am urmat pe sergent major Oana Bahnă și plutonier major Valentin Aguridă într-o plimbare pe cărările săpate în munte de picioarele neobosite ale curioșilor. Echipată corespunzător, tânăra își urma îndeaproape tutorele, călcând la propriu pe urmele sale. Alături de ei am revăzut cascada Putnei, acolo unde plutonier major Valentin Aguridă a reușit să salveze viața unei femei, după ce aceasta căzuse de la aproximativ zece metri, pe malul râului Putna, și-și rupsese un picior. Împreună cu cei doi jandarmi am mers apoi, prin zăpadă, către frumusețile Rezervației Cheile Tișiței. Deși nu am putut înainta prea mult, în perioada asta accesul fiind interzis din cauza pericolului de alunecări de pietre, am reușit să ne bucurăm de frumusețea sălbatică a Vrancei. „Pentru femei este o structură mai grea și când te hotărăști să mergi spre o astfel de meserie, trebuie să fii destul de bine informat și să-ți asumi ce urmează, pentru că nu este ușor. Oricât de frumos ar fi și oricât de bine ți-ar sta în uniformă este un sistem dificil pentru femei. Faptul că am un colectiv atât de unit m-a făcut să nu mă simt niciodată pusă în dificultate. Contează foarte mult cum decurge munca în echipă”, a mai spus sergent major Oana Bahnă.
