Variaţiile genetice care scad capacitatea corpului de a depozita grăsime în zona şoldurilor sunt asociate cu un risc mai mare de diabet şi infarct, conform unui studiu realizat recent în Marea Britanie, citat de Press Association. Persoanele care au o predispoziţie genetică redusă de a depozita grăsimea în exces în zona şoldurilor au un risc mai mare de a dezvolta diabet de tipul 2 şi de a suferi un infarct, potrivit concluziilor cercetării realizată la Universitatea Cambridge. Deşi s-a confirmat anterior că forma „de măr” a corpului este asociată cu o creştere a riscului de a dezvolta diabet şi boli de inimă, echipa de cercetători britanici a anunţat că noul studiu prezintă noi informaţii referitoare la genele specifice acestei legături.
Oamenii de ştiinţă de la Unitatea de epidemiologie din cadrul Consiliului pentru cercetare medicală (MRC) a universităţii britanice sugerează că aceste concluzii ar putea contribui la o mai bună identificare a indivizilor cu risc ridicat de a dezvolta aceste afecţiuni, dar şi la recomandarea unor tratamente mai eficiente. Specialiştii au studiat profilele genetice a peste 600.000 de participanţi la mai multe studii de amploare realizate în Marea Britanie şi alte ţări. Ei au descoperit peste două sute de variaţii genetice care predispun la un raport talie-şold mai mare, un indicator al corpului „în formă de măr”.
Pe baza acestor date, au fost identificate două grupuri specifice de mutaţii genetice care măresc raportul talie-şold – unul se manifestă exclusiv printr-un strat redus de grăsime la nivelul şoldurilor, iar al doilea conduce la dezvoltarea unui strat mai generos de grăsime în zona taliei (abdominală). „Am descoperit că ambele variaţii genetice identificate sunt asociate cu un risc mai mare de diabet de tipul 2 şi infarct”, a declarat autoarea principală a studiului, dr. Claudia Langenberg, directoare de program la Unitatea de epidemiologie de la MRC.
„Conceptul unui fizic „în formă de măr” a fost înţeles cu ceva vreme în urmă, însă studiul nostru analizează modul în care această formă a corpului modifică distribuţia grăsimii în corp. (Factorii) genetici care influenţează în mod specific distribuţia masei adipoase prin reducerea depozitelor de grăsime în zona şoldurilor cresc riscul de boală în mod independent de şi în plus faţă mecanismele care dictează depozitarea grăsimii abdominale”, a explicat cercetătoarea.
Pentru acest studiu, publicat în jurnalul JAMA, echipa de oameni de ştiinţă a realizat evaluări detaliate ale distribuţiei grăsimii în diferite regiuni ale corpului în cazul a 18.000 de persoane cu ajutorul DEXA, o investigaţie imagistică pe bază de raze X de intensitate joasă cu care poate poate fi măsurată grăsimea corporală, densitatea osoasă şi masa musculară. „Ar putea părea puţin ciudat că unii oameni care au mai puţină grăsime în zona şoldurilor au un risc mai mare de diabet şi afecţiuni cardiace”, a notat dr. Luca Lotta, unul dintre autorii principali ai studiului, cercetător la Unitatea de epidemiologie de la MRC. „Credem că acest lucru este cauzat de o incapacitate determinată genetic de a stoca acele calorii în exces în siguranţă în regiunea şoldurilor şi nu în alte zone. Acest lucru înseamnă că indivizii care au această trăsătură genetică stochează în mod preferenţial excesul de grăsime în ficat, în muşchi ori în pancreas, sau în sânge sub forma grăsimilor şi glucidelor circulante, oricare dintre acestea conducând către un risc mai mare de boală”, a atras atenţia specialistul. „Încercăm să înţelegem dacă unele dintre aceste gene identificate de studiul nostru ar putea fi ţintele adecvate pentru dezvoltarea în viitor a unor medicamente, însă acest proces ar putea dura câţiva ani”, a completat Lotta.
Echipa de cercetători şi-a exprimat speranţa că aceste concluzii vor ajuta la o mai bună înţelegere a modurilor în care stocarea grăsimilor în diferite zone ale corpului afectează metabolismul şi conduce la apariţia unor afecţiuni. Totodată, oamenii de ştiinţă sugerează că acest studiu ar putea contribui la îmbunătăţirea identificării persoanelor cu risc ridicat şi a tratamentelor oferite acestora. „Nu toate formele de măr sunt la fel”, a adăugat Langenberg. „Liniile directoare care se concentrează exclusiv pe circumferinţa taliei pentru a evalua riscul trec cu vederea persoanele a căror formă a corpului nu se încadrează în acest mod de măsurare însă au un risc ridicat de a dezvolta afecţiuni cardiovasculare şi metabolice”, a explicat el.