lt Bogdan Ciuraru
Ca și mine, cred că ați trăit de multe ori emoțiile unei ceremonii militare. Poate că vă aflați în fața televizoarelor sau chiar pe viu, stând în public, când inimile au început să vă bată mai repede, privind la militarii români întorși acasă din teatrele de operații sau când aceștia au defilat în zile de importanță națională ori când eroii neamului au fost omagiați. Ce ne face însă inimile să tresară și ochii să lăcrimeze? Gândindu-mă la toate ceremoniile militare la care am luat parte, nu-mi vine în minte decât un singur răspuns: Muzica! Muzica militară este scânteia care aprinde și întreține focul emoțiilor din inimile noastre. Curajul militarilor n-ar mai fi atât de măreț, dragostea de țară n-ar mai fi atât de mândră și memoria eroilor căzuți la datorie n-ar mai fi atât de frumos pomenită, fără muzica militară.
Muzica militară a garnizoanei Focșani a fost a doua muzică militară înființată, din țară, după cea de la Iași, existând izvoare istorice care susțin că orchestra militară de la Focșani cânta chiar din 1830 în parc. Muzica militară din Focșani s-a făcut remarcată pe timpul maiorului Lucio Vecchi, care a avut o activitate de aproximativ 40 de ani în muzicile militare a Regimentului 10 Putna.
De trei ani, muzica militară din Focșani este condusă de un tânăr, care nu și-ar putea închipui viața fără muzică. Locotenent Bogdan Ciuraru are 34 de ani, este din Bârlad și a venit în Vrancea din 2005. A urmat Școala de Muzică și Arte Plastice „N.N Tonitza” din Bârlad, studiind muzica din clasa a V-a. Locotenent Bogdan Ciuraru vrea să readucă în inimile oamenilor dragostea față de muzica militară. Vrancea a devenit locul în care și-a format o familie, a construit o casă, dar mai ales a construit o carieră în muzica militară. Provenind dintr-o familie de muzicieni și cadre militare, locotenent Ciuraru a crescut înconjurat de muzică și de armată. Cel mai important îndrumător în viață i-a fost propriul tată, subofițer în muzica militară de la Bârlad. De la el a învățat să iubească muzica și să fie un bun soldat. La rândul său, locotenent Bogdan Ciuraru îi transmite aceeași pasiune fiului său în vârstă de zece ani. Mi-a mărturisit că nu trece nici o zi din viața sa fără să asculte muzică sau să cânte. „Aș putea sta fără mâncare, dar nu aș putea sta fără muzică. Muzica este hrană pentru mine, iar colegii mei sunt condimentele. În nici o zi din viața mea nu a lipsit muzica”, mi-a spus.
„Provin din familie de muzicieni, tata a fost subofițer la muzica militară Bârlad. Și eu trebuia să ajung tot acolo, dar în 2004, când am absolvit liceul militar de muzică, s-a desființat muzica militară la Bârlad și am ajuns la Miercurea Ciuc, locație unde am stat timp de un an de zile, iar în iunie 2005 am ajuns aici. Tata m-a inspirat și a fost un idol pentru mine. Și acum este. Tata cânta la basfligorn, iar eu am studiat clarinetul. Mi-a fost profesor fostul șef de muzică militară de la Bârlad, maiorul Surdu. Mergeam cu tatăl meu de pe la doi ani, mă lua cu el când era de serviciu, stăteam cu colegii lui la muzica militară mai tot timpul. Și așa am prins drag de armată. Nu prea am avut timp să mă gândesc la altceva în afară de armată, având în vedere că de la 14 ani am început Liceul Militar. Îndemnul de a urma această școală a fost al părinților. În cinci ani de studiu la București s-au întâmplat extraordinar de multe. Nu-i regret absolut deloc, pentru că datorită acestor cinci ani am ajuns ceea ce sunt acum. La momentul actual liceul nu mai există, s-a desființat, eu făcând parte din penultima promoție”, mi-a spus locotenent Bogdan Ciuraru.
Deși sunt în primul rând militari și apoi muzicieni, membrii orchestrei militare Focșani rămân oameni sensibili, pentru care arta este cea mai înălțătoare formă de exprimare „Este un privilegiu să fii artist într-un mediu ca armata, pentru că facem ceea ce ne place. Nu cred că mulți oameni au ocazia asta, ca la serviciu să facă ceea ce le place. Noi venim aici de plăcere și facem ceea ce ne place în fiecare zi. În primul rând suntem militari și ne descurcăm foarte bine ca militari, dar ne facem treaba extraordinar și pe plan artistic. Activitatea mea ca șef al muzicii este scurtă, m-ați prins la început, dar gândurile mele sunt mari. Vreau ca pe viitor să devenim o muzică de top. Sper ca tot ceea ce fac eu să se simtă la public”, mi-a spus tânărul dirijor.
Fiul său, în vârstă de zece ani, îi calcă pe urme și-și manifestă de pe acum interesul față de muzică. „Îi place muzica foarte tare, cred că mă moștenește. A început să studieze clarinetul, eu fiindu-i profesor, deocamdată, și continuăm în paralel cu pianul. Este mai mult autodidact. Este un copil căruia îi place să învețe singur. Eu nu-i spun când să studieze, el se duce singur și studiază. La noi în casă e muzică tot timpul. Ne trezim cântând, apoi prin casă, de câte ori ne amintim vreo melodie fugim la pian. Instrumentele nu lipsesc, am trei clarinete, un saxofon. Cânt la pian, saxofon, clarinet și voce. Șeful muzicii militare sunt din mai 2015, dar sunt subofițer al muzicii militare din Focșani din 2005. Ca dirijor ești un muzician complet. Ca instrumentist îți dezvolți latura instrumentală, dar la un moment dat ajungi să vrei mai mult și mai mult înseamnă a fi dirijor, pentru că aici trebuie să ai cunoștințe foarte vaste despre absolut toată gama de instrumente, începând de la cele mai mari și terminând cu flaut, clarinet, oboi. Formațiile de muzică militară sunt completate cu instrumente din orchestrele de coarde și atunci impactul este mult mai mare asupra publicului. Sonoritatea este alta, cunoștințele celor din față trebuie să fie mult mai mari. Treaba noastră ca dirijori se desfășoară aici, în sala muzicii, nu afară. Aici este locul unde noi ne întâlnim, ne completăm unii pe alții”.
Fanfara militară Focșani a devenit în timp o mare familie, iar acest lucru se reflectă în frumusețea concertelor pe care le oferă. „Ne întâlnim zi de zi și este necesar ca între noi să existe o anumită armonie. Inclusiv problemele personale ale fiecăruia le discutăm. Am ajuns să-i cunosc foarte bine și cunoașterea lor este una din treburile mele zilnice. Sunt momente în care îi chem la mine în birou pe fiecare și stau de vorbă cu ei. Este foarte important, pentru că de asta depinde repetiția și prestația lor. Toți sunt importanți, pentru că un singur membru din formație dacă-mi lipsește, se simte. În repertoriul nostru abordăm absolut toate genurile de muzică. Mai ales cu noile trenduri acum, trebuie să ne schimbăm repertoriul periodic, pentru că cerințele sunt mari. Ducem lipsă de personal, muzicienii sunt din ce în ce mai puțini și asta se simte. Repertoriul nostru este foarte vast, conține piese de muzică jazz, de muzică populară, muzică ușoară, muzică clasică. Noi suntem orchestră de suflători și putem interpreta piese ca orice altă orchestră, dar noi trebuie să facem două lucruri, să fim și militari și muzicieni”, a mai spus locotenent Ciuraru.
Cea mai frumoasă descriere a muzicii militare am auzit-o chiar de la el. Oricât aș fi căutat nu aș fi găsit o metaforă mai potrivită, pentru a descrie rolul celor care dau tonul emoțiilor. Deși uneori trebuie să cânte în frig, vânt, ninsoare, ploaie sau caniculă, muzica lor curge la fel de perfect spre inimile noastre. „Noi, ca muzică militară, ne numim perla infanteriei. Exact asta și suntem: o bijuterie în fruntea oștirii. De multe ori se întâmplă să trebuiască să pregătim un concert în două zile. Este extraordinar de greu, nu știu dacă vă puteți imagina… După repetiția generală intră fiecare instrumentist în câte o sală și studiază individual. Apoi venim în sală și legăm ceea ce a studiat fiecare individual. Acolo dirijorul își exercită rolul și finisează, ca un bloc de piatră, pe care sculptorul îl aduce la o formă. Ei trebuie să aibă un ochi la mine întotdeauna, pentru că de multe ori se întâmplă ca sunetul să nu fie cel care trebuie și atunci va trebui să ridic un pic sunetul formației. Doar cu un singur semn formația va ști că trebuie să cânte un pic mai tare sau un pic mai încet, sau că e toba prea tare. Ăsta este rolul meu, să-i coordonez, ca orice conducător, rolul este să le imprim o direcție”.
Fanfara garnizoanei Focșani are în prezent 17 membri, cu tot cu dirijor. În ordinea gradelor, membri orchestrei sunt următorii: dirijor locotenent Bogdan Ciuraru; la basfligorn plt. adj. pr. Maricel Costandache; percuție plt. adj. Laurențiu Munteanu; la trombon plt. adj. Dănuț Răducan; percuție plt. maj. Iulian Frunzaru; la flaut plt. maj. Alexandru Bosnea; la trombon plt. maj. Lucian Damachi; la basfligorn plt. maj. Robert Berba; la trombon plt. maj. Gabriel Feraru; tubă sibemol plt. Vanea Panaite; la clarinet sergent maj. Dan Rusu; la tubă Fa sergent maj. Valentin Ciochină; percuție sergent Claudiu Agreci; la trompetă sergent Panciurel Panaite; la trompetă sergent Marian Avasiloaie; la tubă Fa soldat Cristian Enea.
Concertele orchestrei garnizoanei Focșani sunt gândite de locotenentul Ciuraru ca o poveste. Totul curge ca un fir epic, iar melodiile se succed ca o călătorie muzicală. „Progresiv, spectatorul trece prin anumite etape și trece prin mai multe orașe ale lumii, prin mai multe etape ale istoriei. La ultimul nostru concert am purtat spectatorii pe drumul spre Sibiu, am ieșit din țară și am ajuns în Viena, în capitala muzicii, am traversat oceanul, am ajuns în America, pentru că suntem în NATO m-am legat de chestia asta și am cântat piese reprezentative, apoi ne-am întors acasă și nu am uitat să ne oprim în Ardeal, am cântat un potpuriu de acolo, după care ne-am oprit în Focșani și am cântat un colaj de muzică populară moldovenească. Cam în felul acesta se desfășoară concertele noastre”, mi-a spus dirijorul Bogdan Ciuraru.
Este și profesor la Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu” din Focșani. Fiind mai apropiat de vârstă de elevii săi dar și pentru modul său de predare, ca profesor acesta este foarte apreciat de liceenii pe care-i învață să cânte la clarinet. „Am elevi pe care-i aduc și colaborează cu muzica militară, iar ei sunt așa de încântați! Concertul de Crăciun este ceva special. Anul trecut am încercat să creăm o poveste spusă de copii. Îmi plac foarte mult copiii. Concertul de Crăciun de anul trecut a fost ca o poveste spusă de copii. Între melodii ei spuneau câte o poezie, care te ducea cu gândul la următoarea piesă interpretată”.
Tânărului dirijor îi place să creadă că ai săi colegi îl privesc ca pe un membru al familiei. „Aici noi suntem o familie foarte unită, pentru că dacă nu am fi atât de uniți, nu ne-ar ieși atâtea lucruri frumoase. Vara trecută am avut un proiect și am cântat în parc, bucurând sute de oameni, cam în fiecare vineri seara. Publicul a fost minunat, m-am simțit ca acasă. Veneau diferiți oameni și mă întrebau când avem următoarea reprezentație, ca să poată fi acolo. Am avut acolo public de toate vârstele, de la copiii care se jucau în jurul nostru, până la bătrâni care mergeau cu cărucioarele și se chinuiau să ajungă până la mine, ca să mă întrebe când mai venim. Dorința noastră de a face lucruri frumoase, transmite publicului o energie pozitivă”.
Mi-a povestit că-i place foarte mult muzica de film și chiar a orchestrat tema muzicală a serialului Dallas. „A fost o lucrare la care chiar am pus suflet și am multe alte orchestrații; Gloria Gaynor, Michael Jackson… . De altfel, eu orchestrez cam tot ce cântăm cu orchestra militară, pentru că multe dintre piese sunt pentru formații mari și eu trebuie să le orchestrez pentru cei 17 instrumentiști ai mei. E nevoie în oraș de muzică și de oameni de cultură. Este foarte greu de pătruns în inimile focșănenilor… Chiar și Lucio Vecchi a pățit exact același lucru, când a venit aici, dar insistând a reușit într-un final să strângă un public numeros. Asta încerc și eu să fac, de când am venit aici. Mă străduiesc foarte mult să arătăm bine și ne dăm tot interesul”. În mare parte i-a reușit. A reușit să aducă în inimile oamenilor muzica militară din Focșani.
Muzica militară participă și a participat la foarte multe misiuni internaționale și naționale. De asemenea, muzica militară participă la festivalurile naționale și internaționale ale muzicilor militare. Începând din 2005, cu Festivalul internațional al Muzicilor militare Bayreuth- Germania, locotenent Bogdan Ciuraru a participat la diferite festivaluri de muzică militară. „Am participat la toate edițiile Festivalului internațional al muzicilor militare de la Brăila, Festivalul național al muzicilor militare de la Iași, ediția a II-a în 2009, Parada internațională a muzicilor militare Hanovra și multe altele. În 2005 muzica militară a fost și în Afganistan-Kandahar, pentru ridicarea moralului trupelor și sperăm să se mai întâmple asta, pentru că este foarte important ca militarii de acolo să aibă un moral ridicat”, a mai spus dirijorul Bogdan Ciuraru, șeful muzicii militare Focșani.
Felicitări!