Pe 17 octombrie este marcată la nivel mondial Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Mă preocupă foarte mult situația în care se găsesc copiii din cauza sărăciei, mai ales că statisticile sunt îngrijorătoare: conform ultimului studiu Eurostat, aproape jumătate dintre copiii din România sunt expuși riscului sărăciei și excluziunii sociale, cel mai mare procent din rândul statelor membre ale Uniunii Europene și aproape dublu față de media înregistrată la nivelul UE.
Sărăcia provoacă daune iremediabile în dezvoltarea psihică și fizică a copiilor, transformându-i în adulții care perpetuează ciclul sărăciei. De aceea, lupta pentru eradicarea sărăciei trebuie să înceapă prin protejarea și ajutorarea copiilor, investiția în bunăstarea lor reprezentând cea mai bună garanție pentru atingerea obiectivelor pentru o dezvoltare umană echitabilă și durabilă.
Copiii sunt una dintre categoriile vulnerabile definite de Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Combaterea Sărăciei 2015-2020, conform căreia, unul din patru copii se află în întreţinerea unei gospodării ale cărei venituri sunt mai mici decât pragul sărăciei.
Combaterea sărăciei în rândul copiilor şi promovarea incluziunii sociale reprezintă o prioritate pentru România. Au fost adoptate noi politici şi o nouă legislaţie, au fost instituite noi structuri instituţionale, iar în prezent sunt puse în aplicare unele programe de acţiune specifice. Se pare însă că este nevoie de mai mult. Este nevoie de o mai mare concentrare asupra prevenirii decât asupra tratării acestor probleme.
Deși Raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră, sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale: 75% dintre copiii săraci locuiesc în mediul rural. În Programul Operaţional Regional se estima că aproximativ 75.000 de copii vor beneficia de reabilitarea infrastructurii de servicii sociale în următorii ani. M-ar interesa să știu care este situația la ora actuală, ce pași s-au făcut în această direcție, la nivel național, pentru că atunci când iau contact cu realitatea județului pe care îl reprezint în Parlament, Vrancea, găsesc inegalități care trădează drumul anevoios de la dezideratele de pe hârtie până la punerea lor în practică.
Familiile din mediul rural se confruntă cu problema unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor şi sunt nevoiţi să renunţe la achiziţionarea unor bunuri, precum îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru copii, ca să aibă ce pune pe masă. Aceste lucruri se întâmplă în ciuda progresului în ceea ce priveşte creşterea veniturilor din gospodărie provenite din salarii şi a scăderii ratei şomajului.
Ajutoarele sociale nu sunt nici pe departe suficiente pentru a scoate familiile din sărăcie cu educația copiilor, dar, chiar și așa, doar 37 % dintre cei care ar putea beneficia de ajutorul social știu că acest ajutor există! În general, familiile care ar avea nevoie de suport și care trăiesc în sărăcie sunt în comunități marginalizate, departe de oraș. Ele sunt cele mai puțin sprijinite. Este nevoie de dezvoltarea unor servicii la nivelul comunităților, care să ajute oamenii în cauză cu documentele necesare pentru obținerea ajutorului social.
Copiii săraci de astăzi vor deveni adulţii săraci de mâine. Mai sunt multe de făcut și trebuie să ne implicăm mai eficient și coordonat în găsirea celor mai bune soluții pentru a oferi o viață decentă acestor copii, pentru că sărăcia nu face altceva decât să le întunece viitorul.
17 octombrie 2018
Angel TÎLVĂR
