Comisia specială pentru elaborarea Codului administrativ a hotărât că prefecții și subprefecții vor fi demnitari publici și nu înalți funcționari publici ca până acum.
Potrivit articolului adoptat, funcțiile de prefect și de subprefect sunt funcții de demnitate publică. Potrivit altor articole adoptate, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Prefectul asigură conducerea comitetelor județene pentru situații de urgență, asigură verificarea legalității actelor autorităților administrației publice locale și poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele acestora pe care le consideră ilegale. Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de unul sau doi subprefecți. Prefectul municipiului București este ajutat de doi subprefecți. Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București. Numirea și eliberarea din funcție a prefecților și a subprefecților se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului care gestionează atribuțiile prefecților.
Poate fi numită în funcția de prefect, respectiv de subprefect, persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este cetățean român și are domiciliul în țară; se bucură de exercițiul drepturilor electorale; are capacitate deplină de exercițiu; nu a suferit condamnări penale, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea; are studii superioare de lungă durată; nu se regăsește în cazurile de incompatibilitate; a absolvit programe de formare specializată în vederea numirii într-o funcție de prefect sau subprefect, organizate de Institutul Național de Administrație.
„Condiția se consideră îndeplinită în situația în care persoana care poate fi numită în funcția de prefect sau subprefect a absolvit, anterior intrării în vigoare Codului, programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici. Prin excepție, poate fi numită în funcția de prefect, respectiv de subprefect, o persoană care nu a absolvit programele de formare specializată, cu condiția ca în termen de maximum 2 ani de la data emiterii actului de numire în funcție să absolve un astfel de program”, a declarat deputatul PSD de Vrancea, Nicușor Halici (FOTO), membru al Comisiei speciale pentru elaborarea Codului administrativ și fost prefect al județului Vrancea.
Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și altor legi se organizează și funcționează Instituția prefectului, sub conducerea prefectului. Instituția prefectului este o instituție publică centrală cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, aflată în subordinea Guvernului. Parlamentarii au stabilit și că, la numirea în funcție, prefectul și subprefectul care nu dețin o locuință proprietate personală în localitatea în care își are sediul instituția prefectului au dreptul la o locuință de serviciu corespunzătoare sau la decontarea cheltuielilor de cazare, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului adoptată în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Codului.
Cheltuielile privind locuința de serviciu, cheltuielile de cazare, precum și cele privind deplasarea dus-întors între municipiul în care are sediul instituția prefectului și localitatea în care își au domiciliul prefectul și subprefectul sunt suportate din bugetul instituției prefectului și se decontează în limita unui plafon maxim, stabilit anual, prin hotărâre a Guvernului. Contractul de închiriere a locuinței de serviciu încetează în termen de 30 de zile de la data încetării exercitării funcției de prefect, respectiv de subprefect, mai prevede textul adoptat.
Mai multe propuneri făcute de UNCJR la proiectul Codului administrativ au fost aprobate
De reținut că Uniunea Națională a Consiliilor Județene (UNCJR), condusă de președintele Marian Oprișan, a venit cu mai multe amendamente la Codul administrativ și a solicitat să fie clarificate limitele competenței prefectului în ceea ce privește controlul activității autorităților publice locale. „O serie de observații privesc instituția prefectului, fiind utilă clarificarea normelor privind rolul prefectului de reprezentant al Guvernului în teritoriu, precizarea limitelor competenței acestuia, pe componentele de verificare și control ale activității autorităților publice locale, atributul de coordonare al serviciilor publice deconcentrate, coordonarea prerogativelor date prin prezentul proiect de act normativ cu prevederile Constituției României”, a fost mesajul UNCJR.
Conform UNCJR, în cadrul proiectului au fost „complicate și îngreunate” procedurile administrative. „În ceea ce privește autoritatea publică locală, ne menținem opinia că procedurile administrative, probabil, din dorința unei cât mai precise reglementări, au fost în fapt complicate și îngreunate, cum ar fi: stabilirea unor termene nerealiste și fără raportare la situațiile practice și la modul cum funcționează administrația de 29 de ani. Procedura de lucru de la nivelul consiliilor locale și consiliilor județene în adoptarea actelor administrative nu poate fi comparată cu procedura parlamentară de adoptare a actelor normative, întrucât, spre deosebire de Parlament, care legiferează, rolul autorităților locale este de a acționa în timp util și de a gestiona operativ orice problemă în scopul asigurării de servicii publice”, a transmis UNCJR.
Potrivit Uniunii, este necesară scoaterea secretarului unității administrativ-teritoriale din aparatul de specialitate. „Reamintim faptul că încă din anul 1866 această funcție a fost înființată prin legea comunelor și rolul funcționarului care ocupă acest post a fost și trebuie să rămână doar de garant al respectării procedurilor legale în adoptarea actului administrativ, cu toate că el, de facto, are și atribuții executive”, a arătat Uniunea Națională a Consiliilor Județene. UNCJR a subliniat că adoptarea Codului administrativ a devenit un lucru „esențial pentru funcționarea administrației publice din România” și reprezintă primul pas important pentru descentralizare și regionalizare.
