Filmul documentar „Măștile, oglindă a realității”, despre măștile tradiționale vrâncene și obiceiul Chipărușul, a fost prezentat, vineri, la Sala Balada din Focșani. Filmul a fost realizat de Aurora Independent Film, în parteneriat cu Direcția pentru Cultură Vrancea, ca urmare a proiectului omonim finanțat din Fondul Cultural Național. Echipa acestui proiect a fost compusă din Alexandru Mihai, director de imagine, Stela Pelin, regizor și Alice Helen Zigman, animație. „Scurt metrajul este un documentar despre un obicei tradițional care se păstrează, încă, în zona Nereju. Se numește Chipărușul, un dans tradițional cu măști”, a făcut prezentarea directorul Direcției de Cultură, Traian Negulescu. La rândul său, Alexandru Mihai a subliniat că „în film se vorbește despre tradiția și meșteșugul măștilor tradiționale din zona Vrancei”. Filmul îi are ca protagoniști pe cei doi meșteri populari vrânceni, Șerban Terțiu și Pavel Lupașc. Aceștia prezintă meșteșugul măștilor tradiționale din zona Vrancei. La final este introdusă o animație prin care se dă viață măștilor. „Eroii acestui film sunt meșterii, oamenii locului. Oamenii sunt foarte sinceri în ce mărturisesc. Ei spun că, în această zonă a Vrancei, oamenii râd de moarte. Noi românii, în general, cam râdem de moarte, ceea ce este ceva inedit în atitudinea vizavi de moarte. O luăm în râs în diferite feluri, unul este aici, la Nereju”, a spus Dana Mihai, director în cadrul INP, prezent la premiera de la Focșani.
Acest proiect are ca subiect realizarea măștilor tradiționale românești, cu ajutorul tehnicilor tradiționale, precum și prezentarea practicilor legate de acestea. Masca se folosește la înmormântări, așa cum dictează obiceiul numit Chipărușul, un joc de priveghi cu mascați numiți uncheși, care se conservă în Munții Vrancei, în comuna Nereju. În cazul dansului funerar al Chipărușului, se remarcă finalitatea surprinzătoare a acestui obicei cu măști, aceea de a înveseli asistența îndurerată a mortului. Unul dintre meșteri, Pavel Lupașc, spune că măștile folosite de oameni la priveghiul morților erau ocazia de a povesti viața acestuia, dacă a fost om bun, ce a făcut în viață, pe cine a iubit. Acum, priveghiul este fad, vin oameni, vine preotul, spune slujba, pleacă preotul, pleacă oamenii. „Ce priveghi mai este acum dacă noi nu am vorbit cinci minute despre mort? Ä‚sta a fost rostul priveghiului”, spune meșterul popular.
