Riscurile de extincție sunt mai ridicate pentru animalele cu cele mai mici respectiv cele mai mari dimensiuni de pe Terra, din cauza activităților umane, potrivit unui studiu internațional ale cărui concluzii au fost prezentate luni, informează AFP. Pierderile de mare amploare înregistrate în rândul acestor specii — cele mai mari și cele mai mici — amenință să provoace modificări profunde în păduri, savane, oceane, dar și în râuri și pârâuri, care alcătuiesc „arhitectura vie a planetei”, au explicat autorii acestui studiu ce a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). „Cunoscând modul în care talia unui animal este susceptibilă de a-i amenința supraviețuirea ne oferă un instrument de evaluare a riscului de extincție pentru numeroase specii despre care cunoaștem puține lucruri”, a explicat William Ripple, profesor de ecologie la Universitatea Oregon din nord-vestul Statelor Unite, principalul autor al cercetării.
Cercetători din Statele Unite, Australia și Elveția au examinat peste 27.000 de specii de vertebrate care se află pe lista roșie alcătuită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN), dintre care 4.400 sunt amenințate cu dispariția. Printre grupurile de animale studiate s-au aflat mamifere, păsări, reptile, amfibieni, dar și pești osoși și cartilaginoși — precum rechinii și supraordinul Batoidea.
Cele mai mari dintre animale sunt amenințate în principal de vânătoare și aproximativ 90% dintre animalele cu greutăți de cel puțin un kilogram sunt amenințate de activitățile de „recoltare” și de pescuit. Este cazul peștilor și scoicilor, a explicat profesorul Ripple. „Recoltarea ce vizează aceste categorii de animale ia forme diverse, inclusiv pescuitul reglementat sau nereglementat, vânătoare și plasarea de capcane, pentru consumul de carne și folosirea anumitor părți din corpurile animalelor în scopuri medicinale”, au explicat autorii studiului, citând și „capturile accidentale din plasele de pescuit”. Aceiași oameni de știință estimează, de asemenea, că amenințările ce vizează animalele cu cele mai mici dimensiuni ar putea fi subestimate pe scară largă.
Vertebratele cu greutăți mai mici de 77 de grame sunt în special amenințate de pierderea sau modificarea habitatelor. Cercetătorii citează, între altele, broasca Afrixalus clarkei, colibriul-cu-gât-verde (Lepidopyga coeruleogularis), o specie gri de gecko, liliacul-cu-nas-de-porc (Craseonycteris thonglongyai) și peștele-cățărător (Cryptotora thamicola). Potrivit cercetătorilor, aceste specii de talie mică, dependente de un habitat cu apă dulce, sunt în pericol de extincție. Cele mai mari dintre mamifere — balene, elefanți, rinoceri, lei — sunt ținta prioritară a programelor de protejare a speciilor, însă eforturile de conservare ar trebui să se concentreze și asupra animalelor de talie mare care nu sunt mamifere, au spus oamenii de știință. Ei citează și alte specii amenințate cu dispariția: peștii cu dimensiuni mari, precum rechinul-balenă și sturionul negru, dar și păsările mari, precum struțul de somalia, și reptilele gigantice, precum salamandra uriașă de China și dragonul de Komodo.
