Orice s-ar crede din exterior, armata română chiar nu are misiuni ușoare, iar militarii românii știu să se facă remarcați în operațiunile militare internaționale de tip coaliție, precum cele din Afganistan, acolo unde din luna august Batalionul de Infanterie Protecția Forței „Brave Hearts” desfășoară misiunii în cadrul efortului comun NATO Resolute Support.
Suntem la începutul lunii septembrie, iar afară este o zi caldă ca de vară. Aici în Afganistan a început sezonul toamnă-iarnă. Nu de modă, ci de luptă. Åži se poartă, ca și în anii trecuți, mozaicul de culori tip deșert, casca și vesta, bocancii cu carâmb înalt, tunsoarea scurtă, iar ca accesorii, ochelarii balistici, mănușile tactice, pușca automată, etc.
În țară, cei dragi nouă se pregătesc de începerea școlii. Îmi imaginez pentru o clipă forfota din librării, din magazine, din școli. Aici, în Afganistan, camarazii se gândesc întâi de toate la cei dragi, punându-și întrebări firești de altfel: „Oare se descurcă singuri, au tot ce le trebuie? Mi-au zis că sunt bine, doar ca să stau eu liniștit și să-mi văd de misiune?”. Åži tocmai că sunt OAMENI, se gândesc că, prin sacrificiul lor, pot aduce o speranță și o rază de soare în inima și sufletul poporului afgan. De fapt, acesta este și scopul pentru care „fiii Vrâncioaiei” se află în această parte a lumii, încrâncenată de sărăcie, de conflicte și de suferință.
Ne pregătim să executăm o nouă misiune, cred că a cinzecea săptămâna asta. Este a 48-a, mă corectează sublocotenentul Mechno Claudiu, comandant de pluton în cadrul Companiei Wild Dogs. „Cea în care vom merge cu comandantul batalionului va fi a cinzecea”, mă pune el la punct.
Deși foarte tânăr, camaradul meu emană acea siguranță și stăpânire de sine pe care doar profesioniștii o au.
Militarii din pluton îl respectă pentru că știe ce are de făcut. Mă uit la el cu admirație dar și cu un pic de invidie. Infanteriștii focșăneni știu ce au de făcut, își pregătesc cu grijă echipamentele și tehnica, verifică ultimile detalii despre traseu, actualizează informațiile și primesc binecuvântarea de la preotul batalionului, Constantin Cîrloanță.
Ieșim din Baza Militară Kandahar și ne îndreptăm cu precauție către KHOSV AB.
Odată ajunși, luăm parte la discuții cu liderii locali și aflăm informații care ne ajută să evaluăm corect amenințările din aria de responsabilitate. Până aici pare ceva simplu, însă lucrurile nu sunt deloc așa cum par.
Infanteriștii cu inimi neînfricate sunt de fiecare dată impresionați de populația afgană, în special de copii, și împart cu aceștia, ori de câte ori au ocazia, apă și dulciuri. În localitate sunt foarte mulți copii, care vin în întâmpinarea militarilor români atunci când îi văd. Se apropie de noi pentru că știu că vor primi ceva bun, un suc sau dulciuri.
Pe timpul desfășurării misiunilor, militarii focșăneni încearcă în permanență să fie aproape de localnici. Respectându-le cultura, ascultându-i sau pur și simplu spunându-le o vorbă bună, fac din relația militar – localnic să se nască o relație de prietenie, bazată pe respect și încredere, ne împărtășește Daniel Păltinuș, ajutor comandant grupă în cadrul plutonului.
Fară să realizez, se lasă seara, ne pregătim de încheierea misiunii. Ne îmbarcăm și pornim către bază. La intrarea în campul românesc ne întâlnim cu o altă patrulă ce pleca în misiune. Asigurăm astfel o permanentă prezență în aria de responsabilitate.
Afghanistan este o țară bogată în tradiție și istorie. Chiar dacă este măcinată de război, țara ascunde o mulțime de locuri frumoase.
Cam atât din teatrul de operații pentru moment, însă povestea va continua……
Locotenent colonel Toni Ene
