Militarii Batalionului de Infanterie Protecția Forței „Brave Hearts” din Focșani au preluat în totalitate misiunile din teatrul de operații Afganistan. Locotenent colonel Toni Ene, aflat pentru a treia oară în Afganistan, ne-a transmis:
„Afghanistan – nisip, furtuni de nisip, apusuri și răsărituri ALTFEL, oameni sărăci, mult cenușiu contrastând cu haine multicolore… e o altă lume și cu siguranță nu e destinație de vacanță și asta știu și militarii Batalionului de Infanterie Protecția Forței «Brave Hearts» din Focșani care timp de șase luni vor acționa în cadrul misiunii NATO Ressolute Support.
Sunt alături de acești fii ai Vrâncioaiei cu inimi neinfricate așa cum am fost și în 2004 și în 2008, când am pășit ca de fiecare dată cu speranță în teatrul de operații din Afganistan. Totul pare că ar fi fost ieri, muntele își păstrează monotonia cenușie, baza militară poate mai liniștită, oamenii și militarii mai puțini. Rămâne aproape aceeași arie de responsabilitate, aproape aceleași misiuni, aproape aceleași meniuri la sălile cu mese, aceleași produse în px-urile din bază. Doar camarazii sunt mai diferiți. Mă simt în siguranță. Sunt alături de «veteranii» teatrelor de operații dar și de «începători», militari tineri la prima misiune pe al căror chip se poate citi dârzenia și spiritul de învingător. Într-adevăr, nici o misiune nu seamănă cu alta, dar sunt lucruri pe care le poți întâlni în toate misiunile, iar cei care vin pentru prima dată într-un teatru de operații trebuie să știe, cât de cât, ce-i așteaptă. Și aici intrăm noi în rol, asemeni unor profesori care explică elevilor primele litere ale alfabetului militar.
Contactul cu Afganistanul, acum, a fost unul previzibil, totul șerpuiește în căldura deșertului forțând parcă limitele militarilor români. După trei zile de la dislocare deja executam patrule în comun cu militarii ieșeni, iar din data de 20 august când a avut loc transferul de autoritate între cele două detașamente românești, misiunile au fost preluate în totalitate de fiii Vrâncioaiei.
În baza aeriană Kandahar, agitația este continuă. Militari se rotesc în patrule, se pregătesc pentru o nouă misiune sau se află la odihnă. E un circuit închis care se învârte în ritm alert și în care fiecare dintre noi, cei aflați aici, are un rol important. De la ultimul militar din statul de organizare până la comandant. Pregătirea acerbă executată în țară este vizibilă.
În ciuda faptului că temperaturile ating 47-48 de grade, infanteriștii români cu «Inimi Neînfricate» execută zilnic misiunile ordonate, în cadrul efortului comun NATO Resolute Support. Pe scurt, prinicpalele direcții de acțiune sunt cele primite prin ordinul de misiune, respectiv securizarea bazei militare Kandahar, asigurarea protecției forței și sprijinirea forțelor naționale de securitate afgane. În realitate, fiecare dintre acestea presupun ore sau chiar zile întregi de analize și planificări, până la momentul execuției.
Gândurile mi-au fost întrerupte de apariția în bază a Plutonului 1 Wolves, din Compania 1 Protecția Forței «Dragon Wolves» întors din misiunea executată în HAQDAD KALAY. Åžtiind că locotenentul Văduva Cristian, comandantul de pluton, este la prima misiune într-un teatru de operații, nu m-a răbdat inima și deși văzându-l pe el și oamenii din subordine obosiți și transpirați după o misiune de aproximativ 7 ore, l-am rugat să-mi spună câteva cuvinte: «…această misiune de patrulare pe care am executat-o astăzi a fost una de prezență în aria de responsabilitate, având ca principal obiectiv interzicerea libertății de mișcare a insurgenților și de ai împiedica pe aceștia să plaseze explozibili sau armament în zona verificată. Militarii din subordine s-au descurcat foarte bine, au fost felixibili și sunt foarte mulțumit de ei pentru că au putut să se adapteze la cadrul tactic al misiunii…».
Lângă el s-a oprit preț de o secundă caporalul clasa a II a Ciubotaru Ionuț. L-am întrebat cum a fost misiunea: «…misiunea a fost grea din cauza terenului care nu ne-a oferit prea multă mobilitate și libertate de mișcare, însă ne-am întors cu bine, cred că asta contează cel mai mult».
I-am lăsat, privindu-i cum se îndreptau spre locul de întreținere a armamentului după misiune. Liniștea dintre ei a fost spartă de un râset colectiv, uitaseră pentru o clipă de cele 7 ore petrecute în patrulă. Mergem să facem un duș apoi la masă, e tot ce am mai auzit. M-am dus către birou cu gândul de a scrie despre ei, dar m-am întâlnit cu alți militari care se pregăteau să plece într-o nouă misiune. Ce perpetuum mobile cu aceste misiuni!
Dacă ar fi să mai adug câteva cuvinte despre activitățile din această săptămână, amintesc cu emoție despre recunoașterile zonei de responsabilitate lărgită, executate concomitent cu derularea celorlalte misiuni. Această activitate, executată cu elicoptere Black Hawk, s-a desfășurat în colaborare cu partenerul american și a avut ca prim scop evaluarea aeriană a zonei Kandahar, aceasta în contextul în care Afganistanul încă rămâne un loc în care pericolul pândește la tot pasul.
Cam atât din teatrul de operații pentru moment, însă povestea va continua.
Locotenent colonel Toni ENE”.
