Poliția elvețiană a confirmat miercuri că bărbatul și femeia ale căror trupuri au fost găsite mumificate într-un ghețar din masivul Diablerets sunt într-adevăr soții Dumoulin, care au dispărut în urmă cu 75 de ani, relatează AFP. „Pe baza comparațiilor ADN efectuate de un medic legist în colaborare cu poliția cantonală și Ministerul public, rămășițele găsite în ghețar au fost oficial identificate. Este vorba de domnul Marcelin Dumoulin și de soția sa, Francine Dumoulin, în vârstă de 40 și 37 de ani, dispăruți tragic la 15 august 1942”, se arată într-un comunicat.
Corpurile perfect conservate zăceau unul lângă altul, având între ele rucsacurile, o sticlă, o carte și un ceas, potrivit lui Bernard Tschannen, directorul domeniului schiabil Glacier 3000, unde au fost găsit trupurile neînsuflețite ale cuplului. Un angajat al stațiunii a fost cel care le-a descoperit joia trecută în apropiere de teleschiul din vârful muntos Dome. Potrivit lui, cuplul a căzut probabil într-o crevasă, iar ghețarul „a restituit” corpurile în urma încălzirii climatice. „Poliția m-a sunat de dimineață la ora 07:00 să-mi dea vestea”, a declarat pentru AFP Monique Gautschy, 86 de ani, una dintre cele două fiice ale soților Dumoulin, care aveau în total șapte copii. „Funeraliile vor avea loc sâmbătă, dar mi-ar plăcea să-i mai văd odată, să-i îmbrățișez”, a spus ea.
Monique Gautschy, care la vremea dispariției părinților ei avea 11 ani, a povestit că tatăl său Marcelin, cizmar, și mama sa, educatoare, au plecat pe jos la 15 august 1942 în satul Chandolin pentru a hrăni animalele pe care le aveau la munte. „Ar fi trebuit să se întoarcă a doua zi (…) Brusc, un nor negru a acoperit ghețarul, iar unchiul meu i-a văzut pentru ultima oară cu binoclul. Au trecut probabil peste un pod de zăpadă și au căzut într-o crevasă”, a spus ea.
După doi ani și jumătate de căutări infructuoase, cei șapte copii — cinci băieți și două fete, cu vârste cuprinse între doi și 13 ani — au fost plasați în îngrijirea unor familii adoptive. Doar fata cea mică, Marceline, care atunci avea patru ani, a putut fi adoptată de mătușa ei. „Ne-am petrecut viața căutându-i neîncetat. Nu credeam că într-o zi le vom putea oferi funeraliile pe care le meritau”, a declarat presei locale Marceline.
