L-au adus pe Daum. L-au luat de la microfonul postului de comentator și l-au pus selecționer. De vreo doi ani nu a mai antrenat, dar asta nu a contat pentru federalii fotbalului din România. Așa au simțit ei, că binele fotbalului românesc vine de la un nemți. Că tot e la modă cu nemții! A văzut unul dintre federali că herr Daum avea în telefon stocate informații despre jucătorii români de la Euro și și-a zis că a văzut și luminița de la capătul tuneului! Ceea ce pentru căutătorul de antrenor în cauză a fost o străluminare, pentru comentator era o minimă datorie profesională: să știe despre cine vorbește și, eventual, să și ofere telespectatorilor ce și cum despre jucătorii de pe teren, fie ei români sau de alte nații fotbalistice!
Așa că, nici un merit antrenorial – scuzați barbarismul – în faptul că Christoph Daum era interesat de jucătorii români! Neamțul o fi bun ca antrenor. A avut rezultate la echipe mari, cu jucători foarte mari. Nu i-a mers la o echipă modestă ca Bursaspor, cu jucători pe măsură. În consecință, a fost dat afară. Acum a venit în România. Nu de capul său, ci invitat și votat de opt din 15 membri ai Comitetului Executiv al FRF. Adică, de jumătate plus jumătate din unul!
Aceia care îl contestă din fotbalul autohton nu par a-și asuma realitatea că România este la vremea cosmopolitismului la nivelul general al societății. Implicit al fotbalului unde, cu aducerea la Națională a unui străin conducerea Federației, este în trend. În fond, dacă au făcut-o rușii, albanezii și alții, cărora le merge mai bine sau mai rău, de ce n-ar face-o și ai noștri!
Ideea este că Daum are ca obiectiv calificarea echipei la mondiale. Ce mare sfârâială ar fi? Și generalul Iordănescu a dus echipa la un turneu final! S-a schimbat ceva în filosofia de dezvoltare a fotbalului în România odată cu plecarea lui Iordănescu și venirea lui Daum? Se pare că sunt semne în acest sens. Daum gândește că naturalizările ar face chiar bine la tenul naționalei României! Probabil că pleacă de la ideea că dacă Germaniei îi merge așa de bine cu atâția jucători negermai nativi în națională ar fi similar și în cazul României. Mica diferență, esențială, totuși, ar fi că jucătorii din naționala țării sale sunt născuți și formați în spirit germanic, iar în cazul României ar fi vorba despre grefe.
Soluția de fond ar trebui să fie, cu adevărat, cea din Germania: dezvoltarea fotbalului de la cele mai fragede vârste, programatic, trecând la juniori, tineret și seniori, prin implicarea societății, ca politică a sportului. Și antrenor neamț pentru jucători cu certificat de naștere nemțesc! Poate că asta ar trebui să fie lecția paradoxală a aducerii unui antrenor străin la conducerea naționalei României, până acum, cu suficient de multe calificări reușite de antrenori români: antrenor român pentru fotbaliști crescuți de mici pe iarba de acasă, într-o filosofie care să le pună în valoare calitățile native!
Daum ar putea duce România la turneul final al Campionatului mondial, dar dacă nu se va întâmpla nimic între timp în dezvoltarea fotbalului românesc va fi o frecție la piciorul de lemn al aceluiași fotbal, care acum este în cârje!
