Vrancea Trophy – Trofeul CJ Vrancea și al Municipiului Focșani, ediția a 13-a a devenit istorie. A fost depășită și jenanta situație creată de imposibilitatea acordării premiilor de către municipalitate din cauză că nu a fost constituit în timp util un Consiliu Local care să aprobe finanțarea premierii. Istorie au devenit și jocurile spectaculoase și prezențele agreabile ale jucătoarelor venite din multe părți ale lumii. Rămâne, însă, un prezent continuu fără de care nici un proiect de tenis de câmp la Focșani nu poate avea viitor.
Este vorba despre un amănunt pe care toți cei care merg la Arenele „George Bucuroiu” din Complexul Milcovul Sud îl văd, dar nu prea îl bagă în seamă: terenurile, cele pe care joacă și copii care abia sunt inițiați în tenis, și amatorii de mișcare, ca și participanții la turneele de mai mică ori mai mare anvergură de aici, până la cei ce se întrec pentru premiile și punctele WTA de la Vrancea Trophy! De câțiva ani sunt foarte aproape de concurenții de la turneul internațional anual de la sfârșit de iunie și început de iulie. Nu am sesizat la nici unul nici cea mai mică umbră de observație care să se refere la calitatea terenurilor. Au fost ploi violente și vânturi puternice, a fost soare de mirosea pământul a ars, dar competiția nu a avut întreruperi majore, pentru că jocurile au putut să fie reluate pe terenuri refăcute la timp! Impecabile!
Omul care le face să fie așa este Ghiță Soare (FOTO), nea Ghiță cum îi spun toți cei ce vin la tenis. Lucrează aici de 19 ani „de când juca fata mea” îmi spune cu bucurie părintească tatăl fostei jucătoare de tenis a Focșaniului, Vali Soare. A venit la terenuri când acestea erau bază sportivă închegată de regretatul George Bucuroiu. Și nu le-a mai lăsat singure! Poate fi găsit aici, practic, în fiecare zi, pentru că în fiecare zi cineva joacă tenis. Iar de terenuri trebuie să aibă grijă tot în fiecare zi. Nu în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, după jocuri. Mai puțin iarna, când este zăpadă.
Este un fel de ritual care începe cu nivelarea, continuă cu curățirea tușelor și stropirea fără de care zgura ar pluti în aer, ar fi purtată de vânt sau, mai rău, ar fi inhalată de jucători! „Este toxică?” îl întreb pe Nea Ghiță. „Asta de la noi, nu, e din cărămidă mărunțiță. O aducem de la Cîmpulung Moldovenesc. Cea de la Galați, da este poate fi toxică, e de furnal, dar noi nu luăm de acolo!”. Când e mai greu, după ploaie, după furtună…? „Mereu e la fel, pentru că trebuie făcute aceleași lucrări. Dar primăvara e mai complicat, pentru că este mai mult de nivelat și trebuie bătute tușele milimetru cu milimetru. Dar este meseria mea și nu mă plâng! Îmi place!”.
În 19 ani a văzut crescând și plecând spre alte zări jucători de tenis care i-au rămas în minte: Vali Soare, Mihaela Hagiu -„antrenează prin Irlanda”, Daniel Bîzu – „antrenor în Mauritius”, Bogdan Nicolae, Răzvan Bucuroiu, Rareș Georgescu, Marius Nanu – „antrenează în Anglia”, Rareș Ispas, Mihaela Micu. Au jucat la Focșani pe terenurile pregătite de el tenismenii străini de la Vrancea Trophy, dar și jucători români foarte cunoscuți – Tecău, Mergea, Mendrea, Luncan, Crivoi, Moraru, Crăciun și alții.
Am plecat de la terenurile de tenis din Sud când soarele începea să usuce bine terenurile udate de dimineață. Urma o nouă nivelare, apoi stropirea și tot ritualul fără de care tenisul ar fi mai greu de jucat pe zgura ce ascultă la Focșani doar de Nea Ghiță Soare!
