Automobilul a adus și aduce numeroase servicii omenirii, dar și câteva dezavantaje majore, precum accidentele sau poluarea. În ceea ce privește primul aspect, s-a încercat, încă de la inventarea acestui mijloc modern de locomoție, instituirea unui set de măsuri care să protejeze atât pasagerii ce îl foloseau cât și pietonii din jur. Instrucțiunile sumare, de la început, au devenit legi de circulație, în toată puterea cuvântului, pentru ca mai nou, acestea să se transforme într- un veritabil cod rutier. Despre reglementările actuale s-ar crede că le știm cât de cât sau, cel puțin, ne sunt periodic aduse la cunoștință de către agenții împuterniciți să aplice legea specifică, însă despre sancțiunile de odinioară, în ce condiții erau aplicate și ce măsuri dispuneau, date concludente în acest sens mai sunt la îndemână doar prin depozitele Arhivelor Naționale. Iată cum funcționau aceste reguli rutiere, într-un an ales la întâmplare, în plină epocă interbelică și la început de criză mondială, adică 1929, când, în intreg județul Putna, azi parțial Vrancea, numărul autovehiculelor nu depășea câteva sute de unități.
O problemă semnalată atunci era faptul că prefecturile din țară înscriau automobilele sau motocicletele dintr-o altă circumscripție, fără a se încunoștiința prefecturile la care au fost mai înainte și se cereau urgent măsuri ca ori de câte ori o prefectură înregistra vreun automobil sau motocicletă, care se aflau deja înscrise la altă autoritate, să comunice imediat această mutație prefecturii respective. Pentru o sumară verificare tehnică, prefectura noastră a emis o ordonanță, în primăvara acelui an, adresată tuturor proprietarilor de autovehicule, pentru ca aceștia să se prezinte în fiecare lună, pe 15, cu mașinile lor în fața comisiei numită pentru verificarea lor, în caz contrar riscând până la 20.000 lei amendă.
Astfel de reglementări s-au elaborat pe tot parcursul anului 1929, dar mai ales se impunea a se înființa un birou de cazier auto care să elucideze, o dată pentru totdeauna, desele reclamații relative la accidentele de automobile, precum și posibilitatea chemării în judecată a șoferilor contravenienți la legea circulației și nu în ultimul rând să permită rezolvarea cererilor de urmărire a șoferilor ce se primeau de la alte orașe, în urma delictelor comise de către aceștia, dorindu-se în acest fel ca urmărirea vinovaților să se poată face în mod sigur și grabnic.
Motivele de atunci ale pedepsirii șoferilor semănau mult cu cele actuale. Astfel, erau sancționate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depășirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică de vreo 12 km pe oră, circulația cu autovehicule neverificate de comisia formată pe lângă prefectura județeană. Trecerea cu viteză mare, pe la o răscruce din oraș, aproape lovind pietonii, i-a atras altui șofer o amendă zdravană de 10.000 lei. Dintr-un alt proces verbal de sancționare aflăm cum se proceda când o mașină depășea acea viteză hotărâtă ca fiind legală, de 12 km pe oră, stabilită după mersul cailor la trap.
„Proces verbal nr 69 – astăzi 8 mai 1929, noi șeful postului de jandarmi din Domnești, constatăm prin prezentul proces verbal că astăzi la orele 8 dimineața, în timp ce ne aflam la oficiul poștal din această comună, am văzut venind dinspre Focșani spre Bacău o mașină (automobil) circulând pe șoseaua națională ce trece prin Târgul Domnești, cu o viteză de 20 de km pe oră în loc de 12 km pe oră – acest fapt s-a stabilit de noi după cum urmează: prima dată la orele 8 (opt) mașina a fost văzută prin dreptul postului, iar după un minut și treizeci de secunde mașina a trecut pe lângă noi, prin dreptul oficiului poștal, care este situat la o depărtare de 500 de metri de postul de jandarmi. Am făcut semn de oprire, însă conducătorul, din viteza cu care mergea, nici nu ne-a putut observa. Mașina, despre care se vorbește, avea nr. 21 si literele TC adică Tecuci”.
S-a aplicat o amendă usturătoare, care a fost trimisă la Prefectura Tecuci (pe atunci exista acest județ), pentru a fi executată, iar la Judecătoria Mărășești au fost înaintate actele legale în vederea unui proces penal, întrucât era prevăzută, în legea timpului, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 15 zile, pentru neoprirea la semnal legal. Dintr-un alt proces de contravenție, încheiat pentru o faptă petrecută pe șoseaua Focșani-Suraia, aflăm că o patrulă a observat o mașină care circula cu viteza de 60 de km pe oră, fapt ce l-au stabilit luând în calcul doi stâlpi asezați pe marginea drumului, la 50 de metri, prin dreptul cărora mașina a trecut în două secunde. Pentru că șoferul a oprit la semnalele legale, a scăpat de alte demersuri în justiție, dar a primit o amendă de 3000 de lei.
Vinovățiile șoferilor de odinioară nu se opresc aici, unii fiind amendați pentru că nu posedau permis de conducere sau pentru că au lovit pe cineva, fără să oprească și să acorde primul ajutor, dar nu au fost trași la răspundere penală, în aceste cazuri, legea veche fiind destul de blândă, bineînțeles în contextul motivelor invocate de vinovați la procesele verbale respective. Nu s-au identificat în anul 1929, pentru județul nostru, măsuri luate împotriva celor care au consumat, mai mult sau mai puțin, băuturi alcoolice, dar lipsa tăbliței de înmatriculare, mersul pe contrasens (pe partea stângă) și fără lumini pe timp de noapte reprezentau motive suficiente pentru ca reprezentanții statului să împartă cu dărnicie sancțiuni bănești, cu mențiunea explicită că, dacă nu se achitau în termen de 15 zile, șoferii contravenienți chiar și proprietarii autovehiculelor puteau răspunde penal de întârziere ori se puteau trezi cu automobilul sechestrat.
O ultimă curiozitate în acele vremuri față de cele actuale era aceea că toate permisele de conducere conțineau extrase ample și concludente din legea privind circulația automobilelor și, efectiv, când se stabilea vinovăția unui șofer sau altul, care era de față, agentul constatator îi arăta articolul pe care îl încălcase și nivelul până la care putea fi stabilită sancțiunea ori alt gen de răspundere presupunea respectiva abatere. Lucrurile de atunci s-au schimbat mult, categoric în mai bine, dar sporirea numărului autovehiculelor, alăturat altor cauze cunoscute de noi toți, determină ca, în continuare, riscurile de pe șosele să nu dispară.
Florin Marian Dîrdală
Arhivele Naționale Vrancea
