Zilele trecute i-am invitat la o discuție pe Dan și Puiu, cumnați, un focșănean și un buhușean getbeget, patronii pizzeriei-fastfood Pizza Roma. În 2010 ei au venit la Buhuși, și-au deschis o afacere și fac ce au învățat în Italia. Și o fac foarte bine! Călian Gabi Daniel și Asimionesei Petru s-au întâlnit la Roma, în 2002, fiind doi dintre mulții români plecați la muncă în Italia. Dan ajunsese acolo încă din ’98, iar Puiu a venit în 2002. Dar mai bine să-i las pe ei să povestească:
Puiu: Ne-am cunoscut în Italia în 2002 iar la Buhuși am venit în 2010. Eu sunt de loc de aici, din Buhuși. Dan e din Focșani dar s-a cunoscut și s-a căsătorit acolo, la Roma, cu sora mea, Mona. Soția mea, Dana, e din Tulcea, iar ăsta micu’ e Alex, băiatul meu.
Adrian: Cum v-ați hotărât să veniți la Buhuși și să deschideți pizzeria?
Dan: Era 2009 și situația în Italia nu mai era chiar așa de bună. Trebuia să schimbăm ceva. Puiu avea copil mic și, în plus, trebuia să o dăm la școală pe fiică-mea, Rebecca. Ne-am hotărât să venim în țară și să facem ceea ce făceam în Italia – pizza.
Puiu: Când am deschis eram numai noi doi. Nu prea știam la ce să ne așteptăm..
Dan: Am dat drumul pe 2 august 2010. Pot să-ți spun și cine a fost primul client, pot să-ți spun și ce-a comandat și ce i-a lipsit. O fată care lucra la Petrom a fost primul nostru client, a vrut o shaorma dar au lipsit cartofii prăjiți din ea. In Italia noi asa o faceam, fără cartofi. Nimeni nu punea cartofi prăjiți în shaorma acolo, dar ne-am adaptat după clienți. Noi făceam ceea ce am învățat acolo. Făceam și paste, pui la rotisor, suplii, dar a trebuie să renunțăm la ele.
Puiu: Cartoful e baza în mâncarea de fastfood din România. După doi ani am început să cumpărăm cartofi, să-i curățăm și să-i tăiem noi ca să fie proaspeti, dar n-au mers. N-a fost aceeași vânzare și lumea spunea că-s mai buni cartofii congelați.
A: De ce ați renunțat la paste, de exemplu?
Puiu: A, e simplu: nu am vrut să ne batem joc. Totul s-a terminat într-o zi când am avut o comandă specială. I-am dus comanda de paste unui client iar el mi-a cerut ketchup și pâine. I-am adus, îți dai seama, că să fie mulțumit. A luat tubul, l-a turnat pe tot peste paste și le-a mâncat. A doua zi am stabilit cu Dan să scoatem pastele din meniu pentru că ne era rușine. Poate lumea credea că așa servim noi pastele, nu că aia ar fi fost dorința omului. Pastele erau bune și ieftine, iar noi făceam sucul propriu. Îl făceam noi, îl fierbeam noi, așa cum am învățat.
(…)
A: Acum știu că aveți clienți fideli. În pauza mare de la ora 10 nici nu pot să stau de vorbă cu voi de câtă treabă aveți. Mereu a fost așa?
Puiu: Ne-a fost mai greu în primii doi ani. După un an de zile deja vroiam să vindem. Apoi mereu am schimbat câte ceva pe aici. Ne-am extins, am mutat, am modificat spațiul, mobilierul. De Paște noi avem închis și 10-15 zile mai facem câte ceva. Bucătăria o văruim la 6 luni, de exemplu.
Dan: Dacă noi nu aveam niște bani acasă să punem la o chirie, la un Fisc, la o lumină, să dăm banii la angajați, n-am fi făcut nimic… Noi ne plătim angajații de două ori pe lună. Nu s-a întâmplat niciodata ca un angajat să primească banii mai târziu de 15 sau de 30 ale lunii. Nu a existat asa ceva. Dacă nu am avut vânzare, am adus de acasă sau ne-am împrumutat. Pe angajat nu-l interesează. În schimb, am avut probleme cu personalul. Găsim foarte greu oameni care să lucreze aici. Probabil pentru că și noi stăm aici toată ziua și asta nu le convine.
Articolul integral pe http://bit.ly/1mnn6zr
de Adrian Paduraru
Sursa: www.buhusi.net
