Melania Bălescu, inspector superior la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Vrancea, care a părăsit această lume la doar 48 de ani, în urma unei afecțiuni grave și galopante, a fost condusă, ieri, pe ultimul drum. În jurul sicriului cu trupul neînsuflețit, ce a fost depus la Biserica Ovidenia din Focșani, s-au adunat zeci de colegi de la Agenția Județeană și cea Locală a Forței de Muncă, de la Casa Județeană de Pensii, de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, instituții ce au fost odată comasate, dar și de la Casa de Asigurări de Sănătate, de la Armată, din învățământ… Au venit la tristul eveniment vecini, prieteni și cunoștințe care au apreciat-o și iubit-o, și care au dorit să-i lase o floare și să-i aprindă o lumânare celei care le-a lăsat în suflete doar amintiri plăcute. Cu toții au dorit să-și ia rămas bun de la Melania și să fie alături de soțul, fiii, nora, soacra, sora, fratele, cumnatul, cumnata, verișoarele, verișorii, nepoții… și mai ales alături de îndurerata mamă a Melaniei care, la anii senectuții, a trăit durerea cea mai cruntă a unui om: aceea de a-și îngropa copila… Copila pe care a mângâiat-o în fiecare secundă a crâncenei suferințe de care n-a putut-o salva, și pe care n-a putut s-o lase să plece dincolo, fără să-i vorbească și să-i mângâie sfâșietor de înduioșător, mâinile și fruntea, reci acum…
Cerniți, înlăcrimați, cu sufletele triste, toți cei prezenți au asistat cu pioșenie la slujba de înmormântare oficiată de șase preoți: Ion Miron, preot paroh la Biserica Ovidenia, Nicolae Oceanu, preot paroh la Biserica „Sfântul Nicolae”, Ionel Vrânceanu, preot la Biserica Militară și preoții Ovidiu Cotârlan din Vârteșcoiu, Dan Curcă din Gugești și Marin Pană din Odobești, prieteni ai familiei îndoliate. Slujba ținută de cei șase preoți a impresionat întreaga asistență iar cuvântul preotului Nicolae Oceanu a smuls lacrimi, dar a adus și o fărâmă de împăcare în suflete. „Să nu ne punem întrebări care de cele mai multe ori nu numai că sunt fără răspuns, dar sunt și fără rost. Așa și acum, cu plecarea Melaniei dintre noi, cred că cei mai mulți și-au pus întrebarea „de ce?”. Acest de ce… nu-l putem adresa noi lui Dumnezeu, pentru că el este cel care dă viața, el este cel care o cere înapoi, și fiecare, mai devreme sau mai târziu, suntem chemați mai întâi la judecată pentru a da seamă de ceea ce am făcut în viața aceasta pământească, pentru a fi rânduiți acolo unde ne-am pregătit din timp, acolo unde Mântuitorul Hristos pe fiecare, după faptele sale îl va rândui… Melania n-a trăit mult ca ani, dar a trăit frumos și intens. Și-a început viața de familie încă de foarte tânără și și-a canalizat întreaga viață asupra celor doi copii și asupra soțului și a întregii sale familii. În sufletele noastre se produce o înduioșare firească în asemenea cazuri, dar cu siguranță toți cei care ați cunoscut-o vă veți aduce aminte de ea ca de o ființă cu totul specială. Vărsând o lacrimă, să-i aprindeți o lumânare, să mergeți să aduceți și la Sfântul Altar o lumânare și să vă rugați pentru sufletul ei bun…”, a îndemnat părintele Nicolae Oceanu.
„Te iubim și te vom iubi mereu”
Apropiați și rude ale Melaniei au vorbit, de asemenea, la căpătâiul său, în biserică, despre cât de frumos a trăit cea pe care au îndrăgit-o atât de mult. Au povestit despre anii copilăriei pe care aceasta și i-a petrecut la Odobești, alături de familia ei, tot acolo a absolvind școala generală și liceul. Au vorbit despre talentul artistic al Melaniei care i-a adus premii în tinerețe, despre sensibilitatea, optimismul, despre simțul umorului pe care-l avea, despre felul în care știa să transforme urâtul în frumos, întunericul în lumină… Despre cât de binecuvântată s-a considerat devenind mai întâi soție și apoi mamă… Despre cât de frumos a știut să-și mângâie mama și frații când tatăl le-a plecat pe drumul fără întoarcere… Și despre cât de profesionist și-a făcut meseria, reușind să cucerească pe toată lumea prin felul ei de a fi… „Viața ei, așa cum a fost, atât cât a fost, a atins sufletul fiecăruia în parte și a tuturor celor care au cunoscut-o. Toți cei de aici, colegii și toți care au intrat în contact cu ea au știut că au alături un OM. Acum, acest OM este amintire… Ne privește din fotografie râzând, a contaminat cu râsul ei pe toată lumea… Ea a știut să-și mângâie mama atunci când tatăl le-a făcut la toți semn de plecare, de despărțire eternă. Astăzi, mama îngenunchiază astăzi la căpătâiul ei, mângâindu-i fruntea. Fratele și sora îi sărută mâna, căutându-i bătaia inimii…care nu mai există…”, s-a rostit ieri, la căpătâiul Melaniei…
„Niciun rămas bun nu va putea stinge dorul și iubirea ce ne inundă inimile”, a spus o altă persoană din familia Melaniei. „Glasul ei cald ne va lipsi pretutindeni… Am rămas fără tine… Veghează-ne pașii și iubește-ne din lumea ta mai bună. La fel vom face și noi. Când ne va fi greu, vom cere o rază de speranță din Cer… Te iubim și te vom iubi mereu”, a mai spus tânăra fată, cu ochii în lacrimi.
Cortegiul funerar a trecut prin fața AJOFM
Cortegiul funerar a plecat apoi de la Biserica Ovidenia și a străbătut Bulevardul Unirii de la Ceas și până la intersecția de la Big, pentru ca Melania să mai treacă odată, în semn de rămas bun, prin fața AJOFM Vrancea, instituție unde a muncit din 1999 încoace și unde a fost inspector superior. Apoi, îndurerați și îndoliați, colegi, rude, prieteni și toți cei din cortegiu s-au îndreptat cerniți, urmând mașina funerară, către Cimitirul Sudic, acolo unde a avut loc înmormântarea…
Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Monitorul de Vrancea transmite condoleanțe familiei îndoliate…
