Are 60 de ani, este imobilizat la pat și trăiește într-o sărăcie lucie. Ion Gogacea, un focșănean care locuiește într-o casă dărăpănată de pe strada Transilvaniei, la numărul 5, are mare nevoie de ajutorul semenilor. Pe lângă lemne și de-ale gurii, i-ar mai trebui un cărucior, cu ajutorul căruia să se poată mișca de colo colo și să-și poată face cele necesare. Trăiește dintr-o pensie de 272 de lei și nu are pe nimeni care să-l ajute. Banii nu-i ajung pentru aproape nimic și, dacă i-ar ajunge, nu ar putea face nimic singur pentru că are un picior amputat și dureri cumplite la coloană, care de ceva timp l-au țintuit la pat. Cu greu poate ajunge la baie, în mâini, dar nici așa simte că nu mai poate. Ne-a spus că își dorește să moară, că nu mai are niciun rost. „Decât chinuit așa, mai bine deloc”.
Un focșănean de 60 de ani are mare nevoie de ajutorul semenilor. Ion Gogancea trăiește de azi pe mâine, într-o cameră a unei case dărăpănate, cu o curte plină de buruieni, de pe strada Transilvaniei, din Focșani, la numărul 5. În camera în care bărbatul își duce zilele abia ai pe unde să pășești. Lângă patul din care nu se poate mișca, sunt butoaie și bidoane cu apă. A rugat pe cineva să i le umple, contracost desigur, pentru a se asigura că nu va muri de sete. Unul s-a spart și toată apa i-a curs în casă. 60 de litri.
Lângă ele un dulap cu cărți. Le-a citit pe toate. Le păstrează, dar nu-i țin de foame după cum susține. În rest, camera este plină de tablouri, mese, pe care sunt aruncate de toate, un aragaz murdar, pe care nu are cine să-l curețe, un dulap cu haine și cutii cu câte ceva de-ale gurii.
Cartofi, făină, mălai, ouă. Le are dar nu le poate mânca pentru că nu are cine să i le prepare. El nu se mai poate mișca din pat. „Am cumpărat niște cartofi, da nu-i pot face”, spune bărbatul.
Are un picior amputat de mai bine de 30 de ani. A rămas fără piciorul stâng după ce a avut o problemă și nu a fost bine tratat, susține. A făcut cangrenă, iar membrul i-a fost amputat. A avut proteze și s-a mișcat, dar acum nu mai poate. Nu mai poate pentru că de mai bine de un an îl chinuie o durere cumplită de spate. „Și dacă aș avea proteză nu m-aș mai putea mișca din cauza spatelui. S-a deplasat coloana. Am fost la spital. La UPU. Mi-au dat tratament, dar nu m-au internat. Mi-au pus un diagnostic dar….Dumnezeu mai știe ce au scris….hârtiile nu mai știu pe unde sunt”, spune bărbatul oftând.
Trăiește din mila oamenilor
Ion Gogancea, instalator de meserie, nu are pe nimeni. Nu a fost căsătorit niciodată, dar a trăit în concubinaj cu o femeie, și nu are copii. Mama, tata și sora s-au prăpădit, iar el a rămas singur și bolnav. Din când în când mai trece câte cineva pe la el. Unii îl mai ajută contracost, alții din milă. Este și cazul unei femei, care, impresionată de situația sa, l-a ajutat să-și facă pensie de handicap, de altfel singurul venit și a făcut toate demersurile pentru a primi ajutorul de lemne. „Este o doamnă care mă ajută cu ce poate. M-a ajutat cu pensia, acum a făcut pentru lemne. Doamna m-a ajutat și cu mersul la spital, dar nu poate nici dumneaei mereu că fiecare este cu treaba lui. Mai vine câte cineva și îmi ia câte ceva de mâncare sau mai face câte ceva, dar trebuie să dau bani. Fără bani nu te ajută nimeni, iar eu nu am”, povestește resemnat bărbatul, care a adăugat: „trăiesc în condiții grele”.
Focul nu are cu ce și-l face, așa că stă toată ziua învelit cu plapuma. A avut, dar spune că i le-a furat cineva, așa cum, acum ceva timp, i-a furat și găinile. A luat un radiator cu împrumut, dar îi este frică să-l bage în priză. „Am găsit un radiator la cineva dar mi-a fost frică să-l bag în priză. Mi-a fost frică pentru că nu știu dacă am să am bani să plătesc. Cine știe cât vine. Să văd dacă se rezolvă cu ajutorul ăsta de încălzire și atunci e mai bine”, a adăugat focșăneanul.
Se târăște pentru a-și putea face nevoile
Nici la toaletă nu mai poate ajunge, mai ales că nu o are în casă. Ca să nu aibă nevoie prea des la toaletă, aproape că nici nu mai mănâncă. „Mă târăsc în mâini ca să merg la toaletă. Nu am în casă. E vai de capul meu, dar nici în mâini nu mai pot. Am fost ieri și am avut niște dureri de am zis că mor. Mi-e și frică să mai mănânc, mănânc puțin tare ca să nu mă duc des afară. Este vai de capul meu, mă descurc greu tare”, a mai spus bărbatul. Ion Gogancea a ajuns în pragul disperării și prin cap îi trec cele mai negre gânduri. Spune că, dacă s-ar putea ridica, s-ar sinucide. „M-aș sinucide, dar nu mă pot ridica să mă spânzur de ceva. Nu mai pot așa”, spune bărbatul disperat.
Să ceară ceva îi este rușine, deși are nevoie de multe. Știe că totul în jurul lui este în paragină, geamurile casei sunt sparte, peste tot sunt numai obiecte și haine puse unele peste altele, ușile nu se mai închid, curtea este invadată de buruieni, dar nu poate face nimic. Recunoaște, cu jenă, că nu s-a mai spălat de mult, așa cum nu și-a mai spălat nici hainele. „Nu am am mai spălat și nu m-am mai spălat de un an. Eu nu pot singur și nu are cine să mă ajute. Toate sunt unele peste altele, am avut și niște chiriași care au făcut ravagii și au plecat. Cine să le mai facă… Nu vedeți ce este”, mai povestește Ion Gogancea, rușinat.
Ar avea nevoie de un cărucior cu rotile
Lui Ion Gogancea îi este rușine să ceară ceva. Spune că toată lumea are greutăți și nimeni nu face nimic pe gratis. Totuși, spune printre dinți că un cărucior „din acela cu roți mari”, i-ar fi de mare folos. Cu ajutorul lui crede că s-ar mai putea mișca, măcar prin casă și și-ar mai putea face, măcar câte ceva de-ale gurii. „Nici nu îndrăznesc să cer ceva. Toată lumea are probleme și toată lumea vrea bani. Cu toate acestea, un cărucior din ăla cu roți mari mi-ar fi de folos. Dacă aș avea m-aș mai putea mișca prin casă cu el și aș putea să mai fac și eu câte ceva. Măcar mi-aș prăji un ou și mi-aș face focul, dacă oi avea cu ce. Am mai avut cărucior cu rotile când mi-au amputat piciorul și mă puteam mișca cu el. Cred că m-aș putea mișca și acum. Altceva nu știu ce să mai zic. Fiecare le are pe ale lui„, a adăugat bărbatul.
Pe lângă căruciorul cu rotile, Ion Gogancea ar mai avea nevoie de lemne pentru că vine iarna și, în condițiile în care trăiește acum, ar putea muri de frig în casă. De asemenea, în camera plină cu de toate, pat, dulapuri cu cărți, tigăi, tablouri, aparate radio, butoaie cu apă, măsuțe peste măsuțe, haine atârnate peste tot, ar fi nevoie de o curățenie generală. Focșăneanca ce îl ajută cu ce poate pe Ion Gogancea, ne-a spus și ea că în plus, bărbatul are nevoie de îngrijire medicală și personală, lemne și curățenie casnică.
Dacă sunt persoane care vor să îl ajute pe acest om, o pot face căutându-l la locuința sa din strada Transilvaniei nr. 5, la casa cu gard verde, năpădit de buruieni.
