GALERIE FOTO: Strada Bistrița – Articole de pescuit, căruţe, case vechi și noi

Cum vii dinspre Carrefour și ajungi la intersecția cu bine-cunoscutul Onasis, faci dreapta și intri pe strada Măgura. Nu prima, a doua stradă la stânga este Bistrița. Încă de la început văd, și pe-o parte și pe alta, două terenuri lăsate în paragină, năpădite de buruieni și gunoaie. Cel de pe stânga, împrejmuit cu un gard de sârmă, iar cel de pe dreapta, împrejmuit cu patru tipuri de gard. Traversând de pe un trotuar pe altul, un miros nu tocmai plăcut îmi „încântă” nările. Bag de seamă că nu provine dintr-un loc anume, dar nu e ușor de suportat, așa că înaintez cu pași repezi. Caut cu privirea în gospodăriile din apropiere pe cineva care să-mi zică despre parfumul din aer, dar, din păcate, nu găsesc pe nimeni.
    În fața fiecărei porți este scos gunoiul, în tomberoane, saci, sacoșe, cutii și găleți, semn că marțea e ziua în care vin cei de la salubritate. Încet, dar sigur, ajung aproape de jumătatea străzii și până aici, nimic ieșit din comun. În cea mai mare parte, strada e curată, trotuarele măturate și pe ici-colo, buruienile s-au încăpățânat să iasă printre pavele, iar oamenii s-au încăpățânat să le lase acolo.
    Bistrița continuă după o curbă, care la prima vedere, poate fi periculoasă dacă se întâlnesc doi șoferi ce vin din direcții opuse. Și pe aici, e liniște. Chiar pe colț, pe dreapta, îmi atrage atenția ceva: la prima vedere- o casă normală, ca și celelalte de până acum, dacă nu privești cu atenție să observi că stă scris, roșu pe verde, „Meșter pescar” și „Articole de pescuit”. Nu e ceva la care să mă fi așteptat, mai ales că nu găsești așa, oriunde, în mijlocul străzii de cartier, magazin cu articole de pescuit. Pe cealaltă parte, o casă începută, dar neterminată. Conform spuselor unui vecin, e lăsată în stadiul ăsta de ceva vreme. La următoarea poartă, opresc câteva mașini, una după alta, dar nu stau mult și pleacă. Observ că e o firmă de tâmplărie și aud că lumea e plecată în concediu, deci nu se muncește, spre dezamăgirea celor ce au bătut drumul degeaba. Pe partea cealaltă, o casă veche din lut și cărămizi, de fapt, ce a mai rămas din ea, pare că așteaptă un cutremur sau o furtună care să o dărâme de tot. Cât timp priveam și fotografiam casa, au apărut și cei de la salubritate, iar șoferul, prietenos, îmi spune că a observat faptul că fotografiez. M-am prezentat, a zâmbit și m-a rugat să-i fotografiez pe băieți la treabă. I-am spus că am făcut asta deja, m-a privit mirat și și-a văzut apoi de muncă.
    Mai în față, pe stânga, în fața Bisericii „Sfântul Mina”, un cal slăbuț se chinuie să-ntoarcă o căruță. Lângă biserică, o altă casă lăsată de izbeliște, cu tot cu terenul ce o înconjoară. Gardul e plin de buruieni și arată de parcă se înclină-n fața cuiva…probabil în fața micii „jungle” ce se află dincolo de el. Pe lângă gard, cum era de așteptat, gunoi. Înaintez și dau peste un alt cal, înhămat la o căruță plină cu fier vechi, staționat pe partea dreaptă. Pe partea stângă, un șiroi de apă se întinde până la colț și continuă, pe strada Siretului. Tot în zona asta, reapare un miros neplăcut, dar de această dată, nu atât de persistent. Probabil provine de la o gospodărie cu animale.
    Înaintând, observ că peisajul se schimbă. Case mari, curățenie și aer curat. Atunci când eram pe punctul de a spune că am terminat cu casele părăsite și cu buruienile, dau peste alta. E ca o pată neagră în zona asta, dar se pare că nimeni nu s-a încumetat să o cumpere și să o transforme într-o gospodărie ca la carte. Imediat după ea, totul revine la normal. Pe partea stângă, imediat după un service auto, copaci la poartă, cu trunchiurile văruite, bordura la fel. Până la capătul străzii, nu se mai schimbă nimic. Drumul meu se încheie aici, cu aceeași plăcuță cu care am și început-doar că de această dată, e una ruginită, de pe care nu se înțelege mare lucru. În urma vizitei pe strada Bistrița, am rămas și uimită de curățenia, liniștea și prospețimea unor locuri, dar și dezamăgită de nepăsarea pe care o emană altele. „Cum îți așterni, așa dormi.”, asta e clar.