Facebook-ul e plin de luni de zile de cazul violului de la Vaslui. Presa națională, televiziunile centrale, așa-zișii lideri de opinie, politicienii, specialiștii în tot și în toate s-au trezit acum, de câteva zile, că undeva, într-un județ din Moldova, considerat cel mai sărac din țară, șapte tineri au comis o faptă abominabilă, care nu poate fi trecută cu vederea. Dar până acum ce ați făcut? Cum se întâmplă că dintr-o dată, toată lumea devine conștientă de un fapt?
Presa locală relatează în mod curent asemenea întâmplări. Monitorul de Vrancea scrie de ani de zile despre cazuri care pe noi, ca ziariști cu atâția ani de gazetărie în spate, încă ne șochează. Ne indignăm de lipsa de reacție a comunităților, a autorităților, de unele decizii luate de oamenii legii, indiferent pe ce palier al acesteia s-ar situa, scriem despre abuzuri ale cetățenilor simpli sau ale unora cu funcții mai mult sau mai puțin înalte. Åži ce se întâmplă? Oamenii citesc, unii postează comentarii și… cam atât.
În fiecare localitate din fiecare județ din această țară există un anumit nivel de infracționalitate, mai mare sau mai mic. Presa locală relatează cazurile de viol, crimă, tâlhărie, furt, abuz, dar când se sesizează „liderii de opinie”? Când le miroase ratingul. Până atunci, oricât ar scrie presa locală, de oriunde ar fi ea, căci nu vorbesc doar despre Vrancea, nimeni la nivel central nu se sesizează. Spui la Focșani sau la Vaslui că e o problemă cu numărul prea mic de polițiști în mediul rural, că a crescut criminalitatea la sate, că e alarmant numărul de violuri săvârșite, să zicem, de zilieri. Așa, și? Cui îi pasă? Dacă la momentul respectiv presa centrală și specialiștii în toate au de tocat vreun parlamentar sau se mărită Mirabela Porumbela, atunci poți să te dai tu ziarist local cu capul de tastatură, tot degeaba. „Viol în haitã”, titra pe 13 noiembrie 2014 Monitorul de Vaslui. „Viol în grup”, scria în aceeași zi estnews.ro. Åži bzv.ro (Bună Ziua Vaslui) scria atunci: „VASLUI: Åžase tineri reținuți pentru sechestru și viol. Victima a avut nevoie de îngrijiri medicale”. Abia în iunie 2015, după ce ONG-urile și o parte a societății civile s-au unit pentru a atrage atenția, mai ales pe rețelele de socializare, presa centrală a început să înțeleagă că e rost de un subiect fierbinte, care să le aducă cititori/telespectatori. Se întrevedea o nouă Elodia.
Mă opresc puțin ca să subliniez o idee și anume: presa centrală, politicienii, ziariștii-vedetă ar trebui să iasă mai des din cercul lor strâmt și să citească și presa locală pentru a vedea ce se întâmplă în această mare și frumoasă țară. Nu vreau să mă înțeleagă nimeni greșit. Nu ridic statuie presei locale, dar noi, cei de aici, din provincie înțelegem, cunoaștem, relatăm realitatea pe care cei din Capitală o percep, de foarte multe ori, distorsionat, tocmai pentru că au pierdut contactul cu ea. Mulți așa ziși ziariști au uitat ce înseamnă teren și consideră că să iei o informație de pe site-ul cutare și alta de pe site-ul cutare înseamnă să scrii un articol. Din păcate, asta se întâmplă atât la nivel central, cât și local, fapt care a dus, și mă doare să spun asta, la scăderea drastică și dramatică a credibilității breslei noastre.
Îmi doresc ca demențe precum cea de la Vaslui să nu se mai întâmple nicăieri, niciodată. Dar ar fi o copilărie din partea mea să transform dorința în credință.
„People are the same all over”. E o replică ce mi-a rămas în minte din filmul lui von Trier, Dogville, mult invocat zilele acestea în editoriale care au abordat subiectul crimei comise la Vălenii de Vaslui. „People Are Alike All Over”, e un episod din serialul The Twilight Zone, pe care îl urmăream obsesiv cu mulți, mulți ani în urmă. „Oamenii sunt la fel peste tot”… Buni și răi, îngeri și demoni, frumoși și urâți, creează și distrug, salvează sau ucid, mângâie sau lovesc…. Importante sunt, în toate situațiile, reacțiile la nivel de individ și de comunitate. Important este dacă alegi ca om sau ca și comunitate să vezi un fapt sau să-l ignori, dacă ai capacitatea de a lua singur o decizie sau dacă intri fără să gândești într-o mulțime care fie aruncă cu pietre fie cu flori.
E atât de simplu să facem mișto, așa cum se întâmplă zilele acestea. Să spunem: nah, e Vaslui, toate bancurile cu bețivi și cu violatori sunt pe zona aia. Dar Dumnezeule mare, nenorociri precum cea din Vaslui se întâmplă peste tot în lumea asta și în țara asta. Numai că îți oferă un anumit grad de confort psihic să te gândești că ție nu ți se poate întâmpla, că zona în care trăiești e una altfel, cu oameni altfel. Orice se poate întâmpla oriunde: de la violurile în grup din India, la alienatul din Norvegia care a omorât zeci de oameni, la crimele din școlile americane, la ororile din Coreea de Nord, la lorzii drogurilor din America de Sud. Despre ce vorbim? Specia umană e monstruoasă! Åži sublimă în același timp. Un roman bun, o pictură, un cântec, o sculptură, o voce, un dans, o mână întinsă atunci când cazi, un anonim care pune bani în contul unui copil bolnav… Sunt cele care urcă omenirea pe scara divinului.
Sunt tinerii din Vaslui niște monștri aterizați pe pământ de pe altă planetă? Nu! Sunt creații ale societății, ale părinților, ale anturajului, ale mass-media (da, trebuie să recunosc și asta cu mare durere), ale acestei lumi în care unii ne chinuim să trăim conform unor principii morale, să ne creștem copiii învățându-i diferența dintre bine și rău, iar alții le predau lecții cum să ucidă. Care va fi viitorul omenirii, al României, al Vaslului sau Vrancei, depinde de fiecare dintre noi.
Reacționează! Reacția ta contează! Dar la timp! (Mulțumesc colegului Aurel Åželaru pentru fotografie!)
