Acum stau în Centrul Maternal, împreună cu copiii lor. Copiii lor care au văzut, aici, că există și o altfel de lume, în care au jucării ce nu mai sunt fărâmate, nu mai sunt călcate în picioare… Un loc unde au mâncare și, mai ales, au toată atenția și dragostea mamelor lor care încet, învață iar să spere. Să zîmbească. Să creadă că există și pentru ele un viitor normal, în care și chinul, și suferința, și umilința, și durerea produse de El – atotputernicul duhnind a alcool din cauza căruia au fugit de acasă, nu mai are loc.
Cea pe care o vom numi Elena pare să nu fi trecut încă peste traumele suferite în domiciliul conjugal. Cu trei copii agățați de ea – un băiețel de doi ani, o fetiță cu probleme medicale de 6 ani și o alta de 4 ani, plus unul în burtă, femeia spune că nu știe cum vor arăta anii ce vor urma, dar înapoi la El nu vrea să se mai întoarcă. Are doar 23 de ani, dar a adunat în ea suferințe cât pentru o viață întreagă… „Cazul ei ne-a fost semnalat de autoritățile locale de la domiciliul său”, a spus Violeta Pavelescu, șefa Centrului Maternal. Semnalat de autorități după ce însuși El, mânat de furie și de gândul răzbunării, le-a anunțat. „S-a dus cu maică-sa la primărie și-a zis că am înnebunit, că mi-am făcut bagajele să plec și să părăsesc copiii! Dar cei de la primărie au discutat cu mine, am dat și o declarație cu ce s-a întâmplat și tot ei m-au îndrumat spre acest centru. Că altfel nu aveam unde să mă duc…”, a povestit Elena.
Avea doar 17 ani când l-a cunoscut pe cel ce avea să devină tatăl copiilor ei și soțul care i-a transformat ultimii ani de viață într-un coșmar. „L-am cunoscut printr-un prieten, care i-a dat numărul meu de telefon. Așa ne-am auzit, apoi am mai vorbit, ne-am întâlnit… El avea 22 de ani atunci. Și am rămas împreună”, spune tânăra femeie. Primii cinci ani au trecut cât de cât liniștiți. Erau doar ei doi, împreună cu copiii, care au venit rând pe rând. „Dar după aceea, soacră-mea a venit să locuiască împreună cu noi și de atunci a început și scandalul. El a început să bea și bea mult tare, de la 3-4 bidoane de bere din alea de doi litri în sus. Dacă era și cu prieteni, bea și mai mult! Are serviciu, dar banii se duceau pe băutura lui…. Alocațiile vin și acum tot pe numele lui… Și cum se îmbăta, cum începea scandalul. Mă înjura în toate felurile, tot timpul. A început să dea în mine, copiii au văzut tot… Se speriau foarte tare, plângeau, iar mama lui, în loc să vorbească cu el să-l potolească, mai tare îl întărâta”, a spus Elena.
Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns „corecțiile disciplinare” aplicate de bărbat, tânăra mamă a început să fie bătută și de soacră! „Anul trecut, după Paște, m-a bătut și ea. S-au dus copiii să mănânce cireșe dintr-un cireș din curte și a început scandalul! Că sunt acre, că n-am grijă de copii, că sunt copiii obraznici… Și a sărit la mine și m-a bătut și ea”, a spus Elena. Cum scandalurile și lovirile au devenit practic un program zilnic, și pentru că cei mici ajunseseră să nu știe unde să fugă mai repede când tatăl lor venea acasă, femeia a avut intenția să plece. Să-și ia copiii, să lase tot și să se ducă la mama ei. „Dar a venit după mine și m-a luat înapoi. Iar acum șase luni, când am rămas gravidă cu al patrulea copil, au început scandalurile și mai tare! Soacră-mea i-a zis mereu că nu-i copilul lui, el mă lua la bătaie că să mă duc să fac avort. Îmi zicea mereu că să iau un pumn de pastile să scap de el… Nici la medic nu sunt luată în evidență cu sarcina asta, din cauza lor…”, a explicat ea.
Furia bărbatului și a bunicii copiilor a crescut, pare-se, odată cu evoluția sarcinii și s-a manifestat la un moment dat atât de tare, loviturile date cu pumnii și palmele peste urechile și capul Elenei având atâta forță, încât la un moment dat a ajuns la spital cu rană deschisă. „Acasă nu mă mai întorc. Aici e liniște, iar eu și copiii mei avem nevoie de liniște… Fetița cea mare are probleme medicale, nu știu de ce fel, dar trebuie dusă la control. Eu am sarcina, nici nu știu dacă o fi bine copilul după atâtea bătăi… oricum, acasă nu ne mai întoarcem. Până acum el n-a venit să-și vadă copiii. A ales să fie cu mama lui. Să rămână cu ea. Eu nu mai vreau să ajung în spital bătută de ei. Și sfătuiesc toate femeile să nu accepte nici măcar o palmă! Să nu accepte bătăile, să spună ce pățesc, pentru că sunt oameni care le pot ajuta!”, a spus Elena.
Nu iese din Centrul Maternal de frică să nu fie „luată cu japca”
Un caz cu totul special îl reprezintă cel al mamei căreia îi vom spune Ana. Are 32 de ani, este căsătorită de 13 ani și cazul ei este unul special, pentru că femeia face parte din etnia romă și, practic, este prima din această etnie care a cerut ajutor DGASPC Vrancea, de frică să nu fie omorâtă în bătaie. „Nu am mai avut până la ea un astfel de caz. Provine dintr-o comunitate romă din județul nostru și la ei problemele de acest fel sunt rezolvate în interiorul comunității. De fapt, aceste probleme nu sunt considerate probleme, pentru că există concepția că femeia trebuie doar să execute, să accepte, să îndure, să se supună, să tacă. Așa cum există de altfel mentalitatea generală că bătaia disciplinează, că «o palmă nu face rău», că «femeia trebuie bătută să asculte» etc. În cazul ei, a avut noroc că a avut și are susținere la părinți, care ar fi luat-o la ei, dar locuiesc lângă agresor și nu ar avea liniște. Așa că tot ei au găsit soluția aceasta, de a o aduce la Centrul Maternal. Întâi a venit mama ei să se intereseze cum e aici, apoi a adus-o pe ea și pe copiii cei mici. Doi sunt mari, o fată măritată și un băiat de 16 ani care a rămas lângă tată”, a declarat Violeta Pavelescu, șefa Centrului Maternal Focșani. Ea a sublinat că pentru Ana și copiii ei a fost deja introdusă în instanță cererea pentru obținerea ordinului de protecție și că specialiștii instituției au făcut toate demersurile așa încât, în prezent, Ana este cea care primește alocațiile celor mici. Dar traumele lăsate de bătăile crâncene îndurate ani la rândul nu se știe dacă i le va putea șterge cineva vreodată.
Femeia este neșcolarizată, iar copiii ei cei mari dacă au făcut măcar patru clase. A trăit așa cum trăiesc mai toate femeile de etnie romă din comunitatea respectivă, s-a măritat de mică și copiii au tot venit, așa încât la 32 de ani, cu șapte copii, se consideră deja bătrână. Față de celelalte femei din comuna sa însă, a îndurat suferințe și umilințe greu de imaginat. A fost bătută până la inconștiență, a fost târâtă de păr pe jos, a fost lovită cu pumnii și picioarele, cu tot felul de obiecte… A fost înjurată, jignită, umilită zi după zi, ani în șir. Și a trebuit să îndure chiar și suprema umilință pentru femeile din etnia ei, și anume tăierea părului. I l-a tăiat el, cu cuțitul. „Nu este de mirare că a venit la noi cu probleme medicale, operată. A povestit că erau zile în care nu avea ce să le dea de mâncare copiilor, că el nu îi dădea niciun ban, nu ținea cont că la mijloc sunt copiii care aveau nevoi. Pentru el, singura nevoie a acestora era bătaia, iar când venea el acasă tremurau de frică”, a spus Violeta Pavelescu.
Deși este de trei luni în Centrul Maternal, Ana încă nu îndrăznește să iasă măcar în curtea instituției. Îi este frică, zice ea, să nu apară bărbatu-său de undeva și să o „ia cu japca”. Fiindcă dacă se va întâmpla așa ceva, este convinsă că nu va mai scăpa cu viață. „Așa a luat-o și din casa părinților ei, când s-a refugiat acolo. Oricum, a depus plângere penală contra bărbatului, iar cazul este anchetat. Față de alte cazuri de aici, ea are totuși susținerea părinților, care vor să o ajute, au spus că o iau la ei acasă cu tot cu copii. Dar până nu iese ordinul de protecție, așa încât bărbatul să nu se mai poată apropia de ea și de copii, nu are curaj să plece. Iar dacă după ce va obține ordinul și va pleca, el nu-l va respecta, va ajunge la închisoare. Numai că aceste ordine de protecție se eliberează în timp mult prea îndelungat!”, a mai precizat Violeta Pavelescu.
Situație fără precedent
Centrul Maternal Focșani din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea se confruntă cu o situație fără precedent. Capacitatea acestuia este insuficientă pentru numărul de mame și copii care vin să ceară adăpost și protecție, cu disperarea în suflet, sătule de bătăile crunte, umilințele și batjocura la care au fost supuse de partenerii lor. Numai în primele două săptămâni ale acestei luni au bătut la ușa Centrului patru mame cu zece copii, astfel încât actualmente, în total, sunt ocrotite aici 9 mame cu 19 copii. „Partenerii de viață, în mod constant, au supus abuzurilor atât pe mame cât și pe copii. Copiii știu tot ce s-a petrecut acasă, au fost martorii comportamentului violent al tatălui asupra mamei și de multe ori au fost ei înșiși expuși. Cei mai mulți dintre copiii mai mari refuză să mai discute cu tații lor, sunt marcați emoțional și psihic și se tem că mamele se vor întoarce la tați, ceea ce se și întâmplă cel mai des din păcate, din motive diverse, cum ar fi lipsa oricărui sprijin financiar, lipsa unui domiciliu, lipsa unui serviciu, a educației, dar și a mentalităților complet greșite. Unii copii chiar spun că dacă mama pleacă, ei doresc să rămână la noi”, a spus Violeta Pavelescu, șefa Centrului Maternal și a Adăpostului Temporar pentru Copilul Abuzat din cadrul DGASPC Vrancea.
Pentru binele tuturor femeilor și copiilor lor, ce îndură batjocura, umilințele și bătăile crunte aplicate de partenerii de viață sau de alți membri ai familiei, pentru ca aceste mame să nu mai fie nevoite să fugă de acasă, pentru ca ele să fie cu adevărat apărate, LEGEA pentru combaterea și prevenirea violenței domestice TREBUIE SCHIMBATÄ‚!
Puteți să vă spuneți părerea despre ce modificări ar trebui aduse acestui act normativ la secțiunea de comentarii a acestui articol dar și pe email, la adresa redactie@monitorulvn.ro.
