Pe parcursul celor cinci zile de Festival, care a avut loc la București și la care au participat persoane cu deficiențe de vedere din întreaga țară, au fost proiectate zece filme românești accesibilizate. Proiecțiile au avut loc la Muzeul Èšăranului Român și la Cinema „Elvire Popescu”. În toate cele cinci seri, nevăzătorii și însoțitorii lor, dar și ceilalți spectatori văzători au avut bucuria de a întâlni actori și regizori ai filmelor proiectate, iar surpriza, emoția și entuziasmul acestor momente s-au manifestat de ambele părți. Nenumărate au fost întrebările puse de cei fără vedere și nesfârșită uimirea invitaților, care au făcut exercițiul de a-și vedea filmele… ascultându-le! Dacă până la a participa efectiv la o astfel de proiecție accesibilizată, tuturor li se părea de domeniul fantasticului ca nevăzătorii să se uite la film, după trăirea acestei experiențe au realizat că descrierile audio dintre replicile actorilor fac acest lucru extrem de posibil.
Prima seară a Festivalului a început cu o conferință de presă, iar filmul care a deschis evenimentul a fost „Aferim”. După vizionarea acestuia, actorul Alexandru Bindea, cel care a întrupat personajul preotului din „Aferim”, a răspuns cu entuziasm tuturor întrebărilor lansate de nevăzători, care au dorit să afle de la detalii despre modul în care s-a realizat pelicula și până la aspecte despre cascadorii, despre modul de selecție a actorilor, ba chiar și despre limbajul folosit, care unora li s-a părut fie indecent, fie prea dur. Actorul și-a manifestat deschiderea de a susține în continuare proiecte de accesibilizare a filmelor pentru nevăzători și de ce nu, chiar și a pieselor de teatru. Al doilea film proiectat a fost „Marți, după Crăciun”, o poveste extrem de actuală a unei familii în care intervine adulterul.
„Poarta Albă” a smuls aplauze și lacrimi
Povestea dură a suferinței deținuților politici condamnați la muncă silnică la Poarta Albă, ce constituie subiectul filmului intitulat chiar așa, „Poarta Albă”, a smuls pur și simplu lacrimi și aplauze la final. Nevăzătorii au avut multe întrebări de adresat celo doi actori prezenți în sală, Cristian Bota (Adrian din film) și Bogdan Nechifor (personajul Arsenie Boca), iar ei au satisfăcut curiozitățile tuturor, explicând amănunte din culisele filmului, dar și despre cum și-au construit ei înșiși personajele. Totodată, cei doi actori și-au exprimat admirația pentru modul în care a fost realizată accesibilizarea pentru nevăzători, recunoscând că până la acest moment, când ei înșiși au ascultat filmul cu casca la ureche, nu au crezut că așa ceva este posibil.
La finalul proiecției următorului film al celei de-a doua seri de festival, „Roxane”, regizorul acestuia, Vali Hotea, extrem de emoționat de descrierile audio prin care a fost accesibilizat filmul, a povestit că ideea peliculei a venit dintr-o întâmplare reală petrecută în viața lui. Chiar dacă a părut la un moment dat „pus în corzi” de întrebările nevăzătorilor, el a dat cu bucurie autografe și s-a fotografiat împreună cu cei care au dorit să facă acest lucru.
Protagonistele filmului „După dealuri”, surprinse de varianta accesibilizată
Ropote de aplauze a smuls, în cea de a treia seară, filmul „Medalia de onoare”, al cărui personaj principal a fost Victor Rebengiuc, urmat de pelicula „După dealuri”, film inspirat de cazul de la Mănăstirea Tanacu, unde o tânără a murit după ce măicuțele și preotul au legat-o de o cruce și au „exorcizat-o”. Cele două actrițe care au întrupat personajele principale din film, Cristina Flutur și Cosmina Stratan au fost prezente în sală și au mărturisit că varianta accesibilizată a filmului a fost și pentru ele o surpriză emoționantă.
Andi Vasluianu, actorul principal al filmului „Despre oameni și melci”, care a acceptat invitația de a participa la proiecție, a fost extrem de apreciat pentru naturalețea cu care și-a jucat rolul. El a recunoscut că a avut „unele prejudecăți aberante” înainte de a asculta filmul accesibilizat pentru orbi, dar că nimeni nu ar trebui să gândească așa, ci mai bine, înainte de a emite vreo părere, să experimenteze acest mod de vizionare a filmelor.
Filmul „Love building”, care a prezentat poveștile a 14 cupluri ajunse în impas ce au acceptat să fie ajutate de trei psihoterapueți și traineri a stârnit numeroase comentarii din partea spectatorilor nevăzători și văzători. Regizoarea Iulia Rugină și scenarista Oana Răsunceanu au relatat întâmplări de la filmări și au explicat că personajele au fost interpretate de actori amatori, din care doi au fost prezenți la proiecția accesibilizată și au dialogat cu spectatorii.
„Poziția copilului” și „America, venim!” au fost ultimele două proiecții din cadrul Festivalului, între care toți voluntarii și echipa Festivalului de Film pentru Nevăzători au urcat pe scenă și au primit aplauzele spectatorilor pentru dedicarea lor în reușita evenimentului.
Work-shop de accesibilizare a filmelor pentru nevăzători
În cadrul festivalului au fost organizate două work-shop-uri, unul pentru pentru public și jurnaliști și altul dedicat celor din industria cinematografică, aceștia din urmă tratând, din păcate, cu dezinteres această șansă de a învăța din tainele accesibilizării. Persoanele din prima categorie însă, cu un entuziasm și interes evident, au învățat care este procesul prin care se realizează un film cu descriere audio pentru nevăzători și au apreciat că este neașteptat de complicat, după ce au avut ocazia să lucreze la un fragment dintr-un film de animație.
După încheierea acestei prime ediții a Festivalului, Fundația „Cartea Călătoare” va demara, în luna iunie, Caravana Festivalului Național de Film pentru Nevăzători, prilej cu care spectatori cu defiențe de vedere din toată țara și nu numai vor putea vedea, ascultând, filmele accesibilizate.
Festivalul Național de Film pentru nevăzători a fost organizat de Fundația „Cartea Călătoare” în parteneriat cu Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Mărturii despre Festival
Luminița Târlungeanu, nevăzătoare: „Pentru mine, Festivalul a însemnat o experiență absolut extraordinară din punct de vedere cultural, emoțional și al socializării. Dacă ar fi să fac un top al evenimentelor culturale dedicate nevăzătorilor la care am participat, acesta este de departe în vârful topului pentru că: în primul rând, am avut posibilitatea să urmăresc filme despre care am auzit foarte multe lucruri și pe care altfel n-aș fi putut să le înțeleg atât de bine; în al doilea rând, după vizionare au avut loc discuții între protagoniștii filmelor și cei din sală, cu prilejul cărora am aflat o mulțime de lucruri interesante. Iar în cadrul atelierului la care am participat, apropo de accesibilizare, am aflat cât e de dificil să se realizeze aceste filme, motiv pentru care sunt foarte recunoscătoare celor care au realizat acest lucru. Eu îmi doresc să pot vedea și filme străine accesibilizate, chiar dacă dublarea vocilor actorilor nu ar fi perfectă. Și aș mai dori ca acest festival pentru nevăzători să se organizeze în fiecare an și să devină tradiție”.
Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare”: „Festivalul național de film pentru nevăzători a fost foarte important pentru noi deoarece ne-a dat posibilitatea să verificăm dacă filmele accesibilizate sunt într-adevăr înțelese de nevăzători și provoacă o reacție emoțională similară cu a spectatorilor obișnuiți. Am obținut mai mult decât ne-am așteptat, publicul a reacționat în întregul lui la fel, chiar dacă era format din văzători sau nevăzători. Acest lucru ne-a convins că prin audio descriere am reușit să transmitem mesajul și emoția filmului. Un plus de valoare a adus și întâlnirea publicului cu actorii și regizorii filmelor proiectate. Pe de o parte, nevăzătorii și-au satisfăcut curiozitatea întrebând câte în lună și în stele despre realizarea filmului și jocul actorilor, iar pe de altă parte a fost un prilej pentru invitații noștri de a înțelege mai bine cum percep nevăzătorii a 7-a artă accesibilizată prin această metodă. Unii actori sau regizori au recunoscut sincer că au trăit o experiență emoționantă ascultând explicațiile în cască și urmărind filmul cu ochii închiși. Au fost surprinși că au descoperit valențe noi ale filmului, nedescoperite în succesiunea rapidă de imagini pe când l-au vizionat în mod normal. Concluzia finală, în urma discuțiilor, a fost că deși nu se poate transmite spectatorului nevăzător întreaga informație generată de imagini, metoda audio-descrierii îi permite să înțeleagă acțiunea filmului și să trăiască aceleași emoții ca un spectator obișnuit. Pentru majoritatea invitaților a fost prima oară când au interacționat cu oameni fără vedere. La întrebarea mea: Ce ați gândit imediat ce ați aflat despre existența unui festival de film pentru nevăzători? mulți au răspuns: Un non sens. Sperăm ca Festivalul Național de Film pentru Nevăzători să devină o prezență anuală în spațiul cultural românesc și edițiile următoare să le pregătim mult mai bine și cu mult mai multe surprize pentru publicul amator de filme. Nu vreau să uit obiectivul cel mai important, atins prin acest proiect, faptul că persoanele cu vedere și fără vedere au participat împreună la un eveniment artistic. În acest fel s-au putut cunoaște mai bine unii pe alții și persoanele cu vedere au putut observa că suntem ca și ei, amatori de cultură, de cunoaștere, cu aceleași emoții și sentimente, dornici de a schimba impresii, dornici de-a socializa cu toți semenii noștri”.
Gabriela Tatu, asistent manager în proiect: „Pentru mine festivalul a fost o experiență inedită. A fost o perioadă în care am descoperit că atunci când spui că nu mai poți, de fapt mai poți foarte multe și am aflat că zâmbetul oamenilor merită tot efortul. A fost o muncă de echipă și a fost minunat să fiu parte din această echipă, s-a muncit mult și din fericire eforturile noastre au avut un rezultat minunat”.
Gabriela Dima, managerul proiectului: „Prima ediție a Festivalului a fost una plină de emoție atât pentru participanți, cât și pentru organizatori. Ne-a surprins în mod plăcut bucuria cu care spectatorii au urmărit fiecare dintre filme, rezistând unui maraton de 5 zile. Ne-a bucurat interesul și deschiderea industriei cinematografice manifestate prin prezența la sesiunile de Q&A. Spectatorii obișnuiți au fost foarte curioși și au solicitat căști ca să asculte filmul cu descriere audio. Au revenit chiar, ca să vadă mai multe filme. A fost o muncă imensă, care nu se putea realiza fără sprijinul unei echipe fantastice și fără sprijinul voluntarilor. Ne gândim deja la ediția a doua și avem idei pentru dezvoltarea sa. Mulțumim finanțatorului, sponsorilor, partenerilor, gazdelor și celor care au promovat festivalul prin articolele lor! Ne vedem anul viitor!”.
