Pacienții cu tulburări psihice pot fi imobilizați sau izolați pentru protecția lor sau a altor persoane, fără a fi loviți sau vătămați și folosind un ton calm și neutru, iar măsura nu va depăși patru ore, timp în care vor fi făcute evaluări la cel mult 30 de minute. Potrivit unui proiect de ordin al Ministerului Sănătății privind Normele de aplicare ale Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice sunt stabilite condițiile speciale de îngrijire din structurile de psihiatrie și situațiile în care pot fi luate măsuri de contenție (imobilizare în vederea examinării ori aplicării unui tratament – n.r.).
Potrivit proiectului, serviciile medicale minime pe care o structură psihiatrică trebuie să le asigure sunt: diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice acute și cronice; evaluări psihologice; psihoterapie; consiliere și psihoeducație pentru pacienți și familiile lor; programe de terapie ocupațională, educativă și recreativă; servicii de asistență socială. De asemenea, se specifică faptul că în situația în care intervențiile terapeutice uzuale efectuate în vederea aplicării tratamentului eșuează, se poate recurge la imobilizarea sau contenționarea pacientului cu mijloace specifice, dar care să nu producă vătămări corporale. „Imobilizarea este precedată o abordare verbală care să evite escaladarea agresivității și violenței. Se va evita atitudinea de confruntare cu pacientul, se va vorbi pacientului pe un ton calm, neutru și cu o expresie facială atentă, dar neutră, cu o gestică limitată, lentă, fără schimbări bruște de atitudine. În aplicarea măsurii de restricționare a libertății de mișcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii. Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei măsuri de restricționare a libertății de mișcare a pacientului”, se arată în proiect.
Și minorii pot fi imobilizați și izolați
Mai mult, în proiectul de ordin se arată că numai în baza dispoziției medicului poate fi folosită contenționarea, care va fi menționată în foaia de observație. De asemenea, toate intervențiile fizice din timpul imobilizării trebuie să aibă în vedere vârsta, sexul, cultura, limba și istoricul medical, dizabilitatea sau nevoile speciale ale pacientului, sarcina, date care se vor regăsi și în foaia de observație. Proiectul de ordin mai prevede și modalitatea de protejare prin izolare a pacienților care reprezintă un pericol pentru ei însiși sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauție și numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă. Izolarea pacientului se va face într-o încăpere special prevăzută si dotată în acest scop.
De altfel, izolarea trebuie să fie aplicată pentru un timp cât mai scurt posibil și revizuită periodic, la un interval de cel mult două ore, iar pacientul sau reprezentantul său trebuie informat despre această măsură. „Pacientul va fi observat în timpul izolării conform unui program prevăzut de medicul care dispune măsura izolării. Pe perioada dispunerii măsurii izolării, pacientul va păstra îmbrăcămintea, precum și orice articole de uz personal sau cu semnificație religioasă, cu excepția situației în care păstrarea acestora ar putea afecta siguranța sa”, se mai arată în proiect.
Proiectul mai prevede că în cazul pacienților sub 18 ani, imobilizarea are drept scop susținerea tratamentului medicamentos în cazul agitației psihomotorii. În aceste cazuri, imobilizarea se va face numai cu avizul medicului curant sau al medicului de gardă, medic specialist psihiatru sau neuropsihiatru pediatric, acolo unde există, și cu acordul scris al părintelui sau aparținătorului legal. Durata nu poate depăși 30 minute, dar proiectul prevede că măsura poate fi repetată în cursul aceleiași zile. „Printre dispozitivele speciale de imobilizare sunt: pat cu dispozitive de legare – cadru metalic cu laterale; cearceaf; manșete din piele, late, ajustabile, dublate cu pâslă pentru articulațiile mâinilor și picioarelor (…). Tehnica imobilizării constă în imobilizarea atât a membrelor superioare, cât și a celor inferioare, evitând leziunile în timpul procedurii”, se mai arată în actul normativ.
Care sunt urgențele psihiatrice
Proiectul definește și urgențele psihiatrice, mai exact stările psiho-patologice în cadrul cărora pacientul se află într-o disfuncționalitate cerebrală severă, situație critică în care poate provoca autovătămare gravă, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri, comportamente nejustificate de caracteristicile realității prezente, cum sunt stările confuzionale. Acestea sunt „tulburare psihotică acută; tulburări severe de comportament în tulburări de personalitate; tulburări psihotice post – sau intercritice în epilepsie; agitația psihomotorie; episoade acute delirant-halucinatorii în psihoze (schizofrenie, tulburarea afectivă bipolară) si în demențe; episoade expansive severe; episoade depresive severe; episoade depresive cu risc suicidar; sevraj alcoolic; tentativa de suicid și sevraj complicat la alte substanțe psihoactive, care se vor trata în unitățile specializate în toxicologie și adicție”.
De altfel, legea prevede că spitalele de psihiatrie care nu au amenajate astfel de spații sunt obligate să le amenajeze cu respectarea normelor din Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice. Proiectul de Ordin este în dezbatere publică până în 20 mai, potrivit Ministerului Sănătății.
