Fiecare pădure din Vrancea este monitorizată și va fi înscrisă pe o hartă a riscurilor realizată la nivelul României. Va fi o hartă cu zonele unde sunt evidențiate cele mai mari tăieri ilegale sau unde proprietarii nu asigură serviciile silvice conform Codului Silvic. Harta riscurilor este realizată la Comisariatul pentru Regim Silvic și Cinegetic Focșani pe baza informațiilor comunicate de structurile silvice din județ. Această hartă va fi folosită la controalele derulate de silvicultori la agenții economici care exploatează pădurile. Printre zonele cu risc ridicat din Vrancea se află Sihlea, Slobozia Bradului, Homocea, Mera.
Åžeful de serviciu din cadrul Comisariatului, Ionel Zanfir a arătat că aceată hartă a riscurilor este realizată în baza unor obligații asumate de statul român și a regulamentelor europene care trebuie implementate. Scopul final este ca lemnul și produsele din lemn introduse pe piața europeană să nu provină din tăieri ilegale. Pe harta pădurilor din România vor fi menționate trei tipuri de risc, respectiv neglijabil, scăzut și semnificativ. Cu roșu vor fi menționate zonele cu risc semnificativ și cu galben vor fi colorate zonele cu risc scăzut. Ionel Zanfir a precizat că sunt analizate situațiile pădurilor din fiecare bazinet de la nivelul județului, adică suprafețe de maxim 500-1000 hectare de pădure. Harta riscurilor va indica zonele cu tăieri ilegale și cu suprafețe neadministrate, adică unde proprietarii nu asigură servicii silvice pentru pădurile deținute. Până vineri sunt colectate informațiile de la structurile silvice urmând ca ulterior, la nivelul Ministerului Mediului, să fie realizată o această hartă ce va fi postată pe site-ul instituției.
Obligațiile agenților economici sunt cele prevăzute de Regulamentul 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului Europei, de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn. Acest regulament stabilește trei obligații principale. Prima obligație este că lemnul și produsele din lemn introduse pe piață trebuie să provină din recolte legale, să nu fie obținut din tăieri ilegale. A doua obligație se referă la obligativitatea utilizării unui sistem de „due diligence” de către operatorii economici care introduc pe piață lemn și produse din lemn. Acest sistem „due diligence”, intraductibil în română, este un sistem de gestionare a riscurilor menit să minimizeze riscul prezenței lemnului ilegal în lanțul de aprovizionare. Practic, la verificările inspectorilor de la Comisariatul pentru Regim Silvic, firmele implicate trebuie să poată furniza o serie de informații specifice privind lemnul și produsele din lemn introduse pe piață și să efectueze o analiză a riscurilor. Ele trebuie să demonstreze ce măsuri au luat pentru ca lemnul sau cheresteaua pe care o produc să nu provină din tăieri ilegale. O altă obligație, prin care se garantează trasabilitatea, se referă la faptul că firmele trebuie să păstreze informațiile privind furnizorii lor și comercianții cărora le-au furnizat lemn sau produse din lemn pe o perioadă de cel puțin cinci ani.
Hartă cu tăieri realizată de Asociația pentru Certificare Forestieră
O hartă a riscurilor și a pădurilor cu valoare ridicată de conservare din România a fost realizată în urmă cu circa cinci ani de către Asociația pentru Certificare Forestieră (FOTO). Criteriile luate în calcul la stabilirea zonelor cu risc au fost numărul de proprietari, mărimea proprietății, numărul de reclamații și sesizări referitoare la ilegalități, volumul de arbori tăiați ilegal înregistrat oficial, numărul de amenzi și sancțiuni aplicate de silvicultori, numărul de instalații de debitat material lemnos existente în zonă, probleme sociale, punerile în posesie ilegale, presiunile politice, lipsa cadastrului forestier, existența suprafețelor neadministrate silvic. Åži atunci, cele mai mari probleme apăreau pe Valea Milcovului, în zona comunelor Mera și Broșteni.
