Inspecția Muncii a elaborat un Ghid pentru cei ce doresc să muncească legal în Italia, Ghid ce poate fi consultat în întregime accesând: http://www.itmvrancea.ro/ghiduri/ghid%20munca%20italia.pdf
În Ghid se precizează că guvernul italian a decis acordarea accesului liber în următoarele sectoare: cele în care își desfășoară activitatea personalul de conducere și cu o înaltă calificare; agricol; turistic hotelier; al activității casnice (menajere) și de asistență pentru persoane (îngrijitoare); de construcții; mecanic; cele în care se desfășoară activități sezoniere; cazurile prevăzute la art. 27 din Textul Unic privind imigrarea și munca sezonieră. Totodată, este precizat faptul că accesul liberilor profesioniști este neîngrădit.
Pentru angajarea legală în Italia trebuie urmați o serie de pași. Astfel, pentru început trebuie să obțineți de la autoritatea competentă (Agentia delle Entrate) codul fiscal. Angajatorii care doresc să încadreze în muncă lucrători români trebuie să transmită declarațiile de angajare centrelor de plasare în muncă și instituțiilor de protecție socială, și anume la Institutul Național pentru Protecție Socială (INPS) și la Institutul Național pentru Protecție Împotriva Accidentelor de Muncă și Bolilor Profesionale (INAIL).
Dacă angajarea se realizează într-unul dintre sectoarele pentru care accesul nu este liber, angajatorul trebuie să solicite autorizarea pentru angajare (nulla-osta al lavoro) la Ghișeul Unic pentru Imigrare din cadrul Prefecturii. Cu cel puțin o zi înainte de începerea activității, angajatorul este obligat să transmită scrisoarea de angajare Centrelor pentru Plasare în Muncă și institutelor de protecție competente. Foarte important este faptul că trebuie să solicitați înscrierea în registrul de evidență a populației (anagrafe) de la nivelul primăriei locale. Autorizarea pentru angajare este emisă de Ghișeul Unic pentru Imigrare din cadrul prefecturii locale.
Documente necesare înscrierii în registrul de evidență a populației
Pentru înscrierea în registrul de evidență a populației, aveți nevoie de următoarele documente: pașaportul sau cartea de identitate valabile; un act care să ateste activitatea lucrativă exercitată; autorizarea pentru angajare emisă de Ghișeul Unic pentru Imigrare din cadrul prefecturii locale, în cazul desfășurării unei activități pentru care este necesară eliberarea altui document. În situația celor ce exercită o profesie liberală, aceștia trebuie să prezinte atestatul de înscriere în respectivul ordin profesional.
În ceea ce privește înscrierea în registrul de evidență a populației a membrilor de familie, sunt necesare: actul de identitate sau pașaport valabil; un document care atestă calitatea de membru de familie și, dacă e solicitat, de membru de familie aflat în întreținere; atestatul solicitării înscrierii în registrele de stare civilă a membrului de familie cetățean al Uniunii Europene.
Tipuri de contracte de muncă
În Italia sunt reglementate mai multe tipuri de contracte de muncă. Unul dintre acestea este contractul de muncă autonomă, ce poate fi încheiat în cazul în care o persoană se obligă să efectueze o lucrare sau un serviciu prin propria muncă, fără raporturi de subordonare. Posesorul unui astfel de contract are autonomie în gestionarea propriei activități, în modul de organizare al întreprinderii, în asumarea riscului legat de exercitarea activității productive, precum și modalitatea de determinare a compensației stabilite pentru rezultatul final, plecând de la timpul necesar desfășurării activității.
Contractul de muncă subordonată este încheiat în cazul persoanei care se angajează, în schimbul unei retribuții, să desfășoare propria activitate subordonându-se angajatorului. Raportul de muncă subordonată este caracterizat prin elementul de supunere al salariatului față de puterea directivă, organizatorică și disciplinară a angajatorului.
Contractul de muncă parasubordonată prezintă caracteristici proprii muncii autonome, cât și muncii subordonate. „În special colaborarea coordonată și continuă este un raport de muncă în care colaboratorul se angajează să realizeze o lucrare sau să presteze un serviciu în mod continuu, în favoarea ordonatorului lucrării și în coordonare cu acesta din urmă, dar fără a exista vreo legătură sau relație de subordonare. Retribuția trebuie să fie proporțională cu cantitatea și calitatea muncii efectuate. Parametrul reglementat de legislativ trebuie să țină cont de compensațiile acordate în mod normal pentru prestații de o natură similară inclusiv pe baza contractelor colective naționale de referință”, se precizează în Ghid.
Contractul de muncă ocazională constă în colaborări coordonate și continue care au o durată totală nu mai mare de 30 de zile în cursul unui an, cu același ordonator de lucrări, cu excepția cazului în care retribuția totală încasată este superioară sumei de 5.000 de euro. „În general, toți angajatorii pot folosi asemenea contracte stipulând aceasta în formă scrisă. La scadență, raportul se încheie automat, dar în urma unei majorări a retribuției este posibilă prelungirea de fapt a raportului după termenul fixat inițial, sau prelungit succesiv. O astfel de prelungire are durata de 30 de zile pentru contractele cu durata inițială egală cu 6 luni sau superioară, și 20 de zile pentru contractele cu durata mică. Lucrătorul cu contract pe durată determinată are dreptul la concediu, al 13-lea salariu, concediu medical și orice alte beneficii compatibile cu natura contractului pe durată determinată”, prevede Ghidul.
Cum este reglementată munca sezonieră
Munca sezonieră reprezintă un caz particular al contractului de muncă pe durată determinată, unde aplicarea duratei este justificată de caracterul sezonier al activității lucrative care este în beneficiul angajatorului. Activitățile sezoniere nu se supun limitelor asupra reînnoirii și a prelungirilor prevăzute de același decret legislativ, pentru contractele cu durată determinată.
Riscurile muncii ilegale
Ghidul atenționează că în cazul în care acceptați să munciți la negru, vă expuneți unor riscuri serioase. Astfel, angajatorul vă poate acorda un salariu mai mic și drepturi reduse față de cele stipulate în contractul colectiv de muncă aplicabil. Totodată, nu veți beneficia de prestațiile oferite de sistemul de securitate socială, cum ar fi alocație pentru nucleul familial, indemnizație de maternitate, etc.
În caz de boală nu veți putea beneficia de asistență, nu puteți primi ajutor de șomaj și nu vi se va include în stagiul de cotizare perioada lucrată, drept urmare nu veți beneficia de drepturile de pensie corespunzătoare acesteia.
