Ficatul este considerat „un organ tăcut”, care nu produce simptome evidente, cu toate acestea existând câteva semnale care indică apariția unei afecțiuni a ficatului. Alcoolul poate fi considerat factor cauzal al ficatului gras alcoolic în momentul în care consumul zilnic de alcool pur depășește 20 de grame la femei și 30 de grame la bărbați. Când ficatul este supus zilnic acestui supraefort de a procesa o cantitate mare de alcool, funcțiile sale au de suferit. Factorul major de risc este în acest caz alcoolul în stare pură
Indicatorii care trebui urmăriți sunt pierderea rapidă în greutate, malnutriția, senzația de oboseală, potrivit unui comunicat. O formă mai severă a hepatitei alcoolice determină simptome cum sunt starea generală proastă, icter (îngălbenirea pielii, cauzată de creșterea nivelului bilirubinei) și, uneori, durere în zona ficatului.
Semnele hepatitei cronice
Atunci când hepatita se manifestă pe o perioada mai lungă de șase luni, boala este catalogată drept cronică. În cazul acestei afecțiuni, ficatul rămâne inflamat chiar și în lipsa altor simptome. Astfel, există cazuri în care oamenii au hepatită cronică de peste 20 de ani, fără primească acest diagnostic.
Întrucât cauzele hepatitei cronice sunt multiple (consumul excesiv de medicamente, instalarea virusurilor A, B, C sau D și ficatul gras), simptomele sunt extrem de variate, de la astenie fizică și icter persistent, la reacții autoimune aparent necorelate precum: artrita, dureri articulare și leziuni cutanate.
Semnele unui ficat gras nonalcoolic (steatoza hepatică)
Nivelul crescut al colesterolului și obezitatea constituie doi dintre cei mai importanți factori de risc pentru un ficat cu depuneri excesive de grăsime. Indicatorii importanți în acest caz sunt oboseala excesivă necorelată cu odihna cotidiană, pierderea nejustificată a poftei de mâncare și implicit în greutate, precum și durerile abdominale.
Un factor major de risc în cazul steatozei non-alcoolice este și rezistența la insulină. Aceste semne ale steatozei hepatice sunt însoțite de inflamație, ce semnalează momentul în care boala se declanșează. Ficatul gras non-aloolic este diagnosticat atunci când mai mult de 10% din ficat prezintă depuneri adipoase (de grăsime, n.r.). Boala poate progresa spre ciroză și chiar spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).
Ficatul gras este asociat și cu diabet, hipertensiune, obezitate și trigliceride crescute în sânge, un nivel ridicat al colesteroului dăunator și un nivel mic al colesterolului benefic. În tratamentul ficatului gras, primul pas spre vindecare este modificarea alimentației, astfel încât corpul să metabolizeze rapid grăsimile ingerate. Tratamentul steatozei hepatice non-alcoolice se bazează în principal pe modificarea stilului de viață, alimentației nesănătoase, dar și pe vizite la medic pentru efectuarea unor analize de rutină, în special în cazul femeilor, unde sindromul ovarelor polichistice este un factor mare de risc corelat cu steatoza hepatică.
O măsură pentru pacienții cu probleme hepatice este menținerea unei alimentații bogate în proteine și cu conținut scăzut de grăsimi și glucide, în care consumul de grăsimi saturate este înlocuit cu cele nesaturate din pește, ulei de măsline, nuci. De asemenea, este utilă includerea în dieta zilnică a fructelor și legumelor cu rol antioxidant precum sfecla roșie, varza de Bruxelles, conopida și ardeii grași, care ajută și la secreția bilei.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
