Ludwig van Beethoven și-a compus capodoperele muzicale în concordanță cu ritmul neregulat al inimii sale, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii americani. Potrivit savanților din Statele Unite, ritmurile percutante din unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Beethoven ar fi putut fi inspirate din maladia cardiacă de care suferea muzicianul german, informează dailymail.co.uk. Ei spun că pasaje întregi din muzica lui se potrivesc cu bătăile neregulate ale inimii muzicianului, care suferea de aritmie cardiacă.
În echipa de cercetători de la Universitatea Michigan și Universitatea Washington s-au aflat un cardiolog, un medic specializat în istorie medicală și un muzicolog. Studiul, publicat în Perspectives in Biology and Medicine, a analizat mai multe compoziții ale lui Beethoven, căutând anumite indicii despre o maladie cardiacă pe care ar fi avut-o celebrul muzician german.
Ritmurile din anumite pasaje din câteva compoziții renumite reflectă, spun cercetătorii americani, bătăile neregulate ale inimii lui Beethoven, care ar fi fost cauzate de o aritmie cardiacă. „Muzica lui pare să fi fost simțită, atât la propriu, cât și la figurat, cu inima”, a spus Joe Howell, cercetător la Universitatea Michigan, coordonatorul studiului. „Atunci când inima ta bate neregulat din cauza unei maladii cardiace, ea face acest lucru în cadrul unor tipare previzibile. Credem că auzim unele dintre aceste tipare în muzica lui. Sinergia dintre mințile și corpurile noastre modelează felul în care simțim lumea din jur”, a adăugat el.
Cercetătorii americani au studiat tiparele ritmice din mai multe compoziții care ar putea să reflecte felul în care Beethoven era afectat de aritmie, o maladie care face inima să bată prea repede, prea încet sau într-un ritm neregulat. Schimbările bruște, imprevizibile din ritmul și notele din muzica lui Beethoven par să se potrivească cu astfel de tipare asimetrice cardiace.
Un exemplu elocvent, spun cercetătorii americani, este fragmentul final, „Cavatina”, din Cvartetul pentru coarde in Si bemol major, Opus 130, o compoziție încărcată de emoție, despre care Beethoven a spus că îl făcea întotdeauna să plângă. La mijlocul compoziției, tonalitatea se schimbă, brusc, în Do bemol major, provocând un ritm neechilibrat ce evocă o emoție întunecată, dezorientare și o senzație stranie, adeseori descrisă prin sintagma „răsuflare tăiată”. În indicațiile lăsate de compozitorul german pentru muzicienii care interpretează această partitură, secțiunea respectivă a fost marcată prin cuvântul german „beklemmt”, un termen care se traduce prin sintagma „inimă grea”.
