Există ceva mai rău decât să-ți vezi copiii bolnavi și pur și simplu să nu ai bani ca să-i faci sănătoși? Există o suferință mai mare pentru un părinte decât aceea de a știi că există vindecare pentru copilul său, dar că aceasta este rezervată, în secolul XXI, doar celor care au putere financiară? La 28 de ani, Ramona Alexe, mama a două fetițe, se chinuie zi și noapte cu acest îngrozitor sentiment. Văzându-le, fără să știi nimic despre ele, ai zice despre Crina și Rahela că sunt două copile sănătoase, fericite, care au acasă tot ce le este necesar pentru a-și trăi copilăria fără griji și fără dureri sau perspective întunecate.
Mereu îmbrăcate curat, cu hăinuțe frumoase, mereu înconjurate de dragostea mamei și a tatălui lor, n-ai zice că surorile Alexe au vreo problemă care să necesite ajutor. Din păcate însă, ceea ce arată ele celor din jur este doar o aparență… Iar mama lor este, la rândul ei, bolnavă. „Fata cea mare, Rahela, are șapte ani. Acum este în clasa 0, dar îi este foarte greu la școală. Nu vede bine. Așa s-a născut. Doctorii mi-au spus că e o problemă genetică, fiindcă mai am doi frați care au tot boala ei și sunt încadrați acum în grad de handicap, că nu mai văd deloc… Dar la început nu mi-a zis nimeni că are ceva, am observat eu la un moment dat că stă foarte aproape de televizor. Am dus-o la doctor și i-a pus diagnosticul de astigmatism miopic. Mi-a zis că trebuie să poarte tot timpul ochelari, așa că atunci când am avut posibilitatea de bani, i-am făcut. Mi-au zis că fata ar vedea de aproape, dar la depărtare nu poate să vadă și dacă nu poartă ochelari o să fie tot mai rău. Doamna doctor la care am fost mi-a zis să fiu foarte atentă, că trebuie să merg cu ea mereu la control ca să-i schimbe lentilele în funcție de dioptrii… Dar n-am avut posibilitatea să merg atât de des. Din ianuarie anul acesta am ajuns tocmai acum, în toamnă. A consultat-o și mi-a zis că s-a agravat, că trebuie să îi schimbe lentilele. Dar costă 130 de lei numai ca să facă comanda, că se aduc pe comandă, și lentilele sunt foarte scumpe”, a explicat, necăjită, Ramona.
Cu toate problemele de vedere pe care le are, femeia a încercat din răsputeri să nu o priveze pe fetița ei de posibilitatea de a duce o viață la fel ca a celorlați copii. Așa că a dus-o la grădiniță în fiecare zi, iar acum o duce și o aduce de la școală. „Doamna învățătoare este foarte înțelegătoare și îi mulțumesc. Are multă grijă ca și fata mea să poată vedea ce se scrie la tablă și îi explică dacă nu înțelege ceva… Dar fără să-i fac ochelari cu lentilele care îi trebuie, nu va putea să mai vadă prea mult. În plus, pentru că nu are lentilele care trebuie are dureri de cap, amețește, are grețuri…”, a explicat Ramona.
Mezina, cu probleme de dezvoltare
Pe cea de-a doua fetiță, Crina Ștefania, Ramona a adus-o pe lume când încă nu intrase în luna a noua de sarcină. Și asta pentru că femeii nu i s-a confirmat la timp că este însărcinată, deși a mers la un examen ecograf. „Mă simțeam rău, mă durea burta și am mers la doctor să văd ce am. Mi s-a recomandat să fac o ecografie, am fost la Focșani și am făcut-o, și diagnosticul a fost că am fibrom. Mi s-a dat tratament pentru fibrom, am început să-l fac, dar cum mă simțeam tot mai rău, când am mers la Bacău în vizită la părinții mei am fost iar la ecograf. Și acolo mi-au spus că de fapt fibromul e… o sarcină de patru luni! Vă dați seama, eu făcusem tratament care era contraindicat în sarcină… Am dus foarte greu sarcina, era s-o pierd, am născut când nu intrasem încă în luna a noua”, povestește Ramona. Și, cu toate că a sperat până în ultimul moment ca micuța ei, dincolo de rahitismul cu care se născuse, să fie bine, soarta a vrut altceva.
Crina răcea foarte des oricâtă grijă ar fi avut mama ei să nu se întâmple asta. Se îmbolnăvea atât de des încât părinții ei au început s-o țină dintr-un tratament în altul, dintr-o internare în alta. „Diagnosticul pus de medici a fost, până la urmă, bronșiolită, tratament face și de câte trei ori pe lună, ampicilină, hidrocortizon și altele, pe care trebuie să le cumpăr, că nu mi se dau gratuit. Și injecțiile costă, se ia câte 5 lei de injecție aici, la noi… Am pentru ea și un inhalator din acela pe care să i-l pun să respire dacă se sufocă. Are și anemie gradul I și sunt foarte îngrijorată pentru că la un an și jumătate nu vorbește nimic, nu merge deloc, nu ia în greutate și în plus, am observat că «îi fug» ochișorii și are câteodată un tremurat care apare brusc în tot corpul. Am tras foarte mult până acum cu ea… Ni s-a zis că ar trebui să îi facem o serie de analize și investigații din cap până-n picioare, s-ar putea să sufere și ea de problema cu ochii pe care o are și cea mare… Și ar trebui să-i facem control fiindcă, cu cât e descoperită problema mai devreme, cu atât mai mult se poate ameliora… Dar pentru astea toate ne trebuie bani… Mulți bani… Drumurile costă, toate investigațiile și analizele știe toată lumea cât costă… Și noi nu avem de unde să strângem atâția bani”, a explicat Ramona.
Trai din munca zilieră și două alocații
Problemele de sănătate din familia celor două fetițe nu sunt doar cele ale lor. Ramona, la cei 28 de ani ai săi, are la rândul ei suferințe grave care necesită tratament permanent, dar pe care le-a ignorat, dând prioritate și atenție absolută celor ale copilelor ei. Femeia este diagnosticată cu spondiloză cervicală și sindrom depresiv-anxios căpătat, zice ea, în urma unui șoc făcut în tinerețe, înainte de a avea copiii. „Din când în când fac crize, mi se încleștează gura, îmi înțepenește capul, cad din picioare. Am fost diagnosticată acum vreo patru ani. S-a întâmplat de vreo câteva ori să mă trimită cu salvarea la urgențe în crizele alea. Eram în evidență la un medic specialist din Bacău, că de acolo sunt părinții mei. Dar cu câte probleme avem aici, cu fetele, nu m-am mai dus nici să-mi dea tratament în continuare, nici să repet analizele…”, a spus Ramona.
Soții Alexe își cresc fetițele așa cum pot, din banii câștigați de tată din munca cu ziua și din cele două alocații de stat ale copilelor. Banii, sau mai bine zis lipsa lor, îi fac pe cei doi părinți să trăiască zi după zi, tremurând de îngrijorare pentru fetițele lor. „O ducem greu, e foarte greu și să asigurăm cele necesare zi de zi… Dar pentru asta nu ne-am fi plâns niciodată, așa cum am fi putut ne-am fi descurcat. Dar de când mai este și boala, este foarte greu… Eu ca eu, să zicem că nu contez, dar fetele au nevoie de niște analize amănunțite. Știm că asta înseamnă bani, iar noi nu avem de unde să facem rost de atâția bani… Poate că este cineva care vrea să ne ajute, am fi recunoscători”, a spus tânăra mamă.
Dacă printre dumneavoastră, cititorii noștri, există oameni care doresc să contribuie la dobândirea sănătății celor două fetițe, puteți trimite orice sumă de bani pe adresa: Alexe Ramona, sat Biceștii de Sus, comuna Dumitrești, județul Vrancea. Solidaritatea cu această familie aflată în necaz ar fi cel mai prețios dar pe care l-ar putea aceasta primi în toată chinuita ei existență.
