Ediția: Vineri 31 Mai 2024. Nr. 6638
Ediția: Vineri 31 Mai 2024. Nr. 6638

Comorile din mănăstirile vrâncene, clasate în Patrimoniul Cultural Naţional


O icoană cu față dublă de la Schitul Buluc și două cărți vechi din fondul Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” au fost clasate în Patrimoniul Cultural Național Mobil, categoria Fond. Demersurile au fost făcute de Direcția de Cultură Vrancea, într-o acțiune de recuperare a patrimoniului cultural și religios din județ. Este pentru prima dată când atât icoane cât cărți vechi sunt propuse spre clasare în Patrimoniul Cultural Național. Conducerea Direcției de Cultură a anunțat că au mai fost propuse pentru clasare încă patru icoane și două cărți religioase.

    Schitul Buluc de la Jariștea devine un reper pentru credincioșii ortodocși prin valoarea obiectelor religioase pe care le adăpostește. Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a aprobat clasarea în Patrimoniul Cultural Național Mobil, categoria Fond, a icoanei cu față dublă de la Schit. Documentația a fost realizată de expertul din Brăila, Ana Maria Harțuche care ajută autoritățile culturale vrâncene și pentru alte obiecte din patrimoniul mănăstirilor Recea, Rogoz, Dălhăuți. Icoana îi are pe prima față pe Sf. Mina și Sf. Haralambie, iar pe fața a doua este Maica Domnului „Hodighitria”. Este realizată din ulei pe lemn, pânză groasă de cânepă și preparație albă de gips. Icoana este datată la 1831. „Icoanele cu față dublă au rar dimensiuni atât de mari. Este neobișnuită asocierea Hodighitriei-icoană principală în programul normatic al timpului cu reprezentarea altor personaje. Pictura zugravului are încă note ușor «primitive», personale”, motivează expertul Ana Maria Harțuche.
    Hodighitria este denumirea unui tip iconografic în care Fecioara Maria îndruma spre Iisus cu mâna dreaptă. „Numele icoanei vine de la cuvântul grecesc «hodigos», care înseamnă «călăuza», ori «arătătoare a căii», adică «povățuitoare»… «Hodighitria» este denumirea dată tipului iconografic în care Fecioara Maria ține pruncul pe brațul stâng și arată spre El, cu mâna dreaptă, ca spre Acela de care să ascultăm și pe care să-L iubim”, arată crestinortodox.ro.
    Aceeași Comisie națională a aprobat și clasarea în Patrimoniul Cultural Național Mobil, categoria Fond, a două cărți din fondul de carte veche al Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”. Sunt lucrări tipărite în secolul XIX la Tipografia Mitropoliei de la Iași. Prima dintre lucrări este „Carte folositoare de suflet”, datată în anul 1819 și face parte din seria celor 100 realizate din îndemnul și „cu toată cheltuiala” Mitropolitului Veniamin, destinate comunităților religioase din Moldova. De menționat că, de la 1803, la Focșani fusese înființată, în urma demersurilor făcute de Mitropolitul Veniamin, o școală elinească și românească la care dascălii erau moldoveni.
    A doua carte clasată în Patrimoniul Cultural Național Mobil este „Istoria noului Testament. Spre întrebuințarea româneștii tinerimi”. Lucrarea a fost tipărită în 1824 la Tipografia Mitropoliei Moldovei, de la Iași. Este un volum despre care expertul Mihaela Boldeanu, de la Muzeul Vrancei spune că are o vechime mare și face parte din seria lucrărilor de literatură teologică traduse de Veniamin, unul dintre titlurile foarte circulate în acea perioadă.

    Patrimoniul cultural din Vrancea așteaptă să fie descoperit

    Clasarea bunurilor de patrimoniu este o activitate foarte importantă pentru Direcția de Cultură, spune directorul instituției Traian Negulescu. Acesta estimează că în Vrancea sunt încă foarte multe lucruri de explorat, iar patrimoniul mobil este extrem de valoros, în special patrimoniul religios, adică icoane, carte bisericească și alte obiecte de cult. În ceea ce privește Direcția de Cultură Vrancea, anul 2014 reprezintă un an important, de cotitură. În acest an s-a obținut clasarea pe lista monumentelor istorice a Schitului Buluc, prima acțiune oficială realizată de autoritățile locale și specialiștii instituției de cultură vrâncene pentru a îndrepta greșeala făcută de comuniști, pentru că Mănăstirea Buluc a fost scoasă de pe lista monumentelor în anii ’50.  „Pentru prima dată sunt expertizate și propuse spre clasare atât icoane cât și cărți din fondul Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu”. Am discutat cu directorul Bibliotecii Județene, domnișoara Fântânaru căreia îi mulțumesc pentru sprijin și vom continua procedurile de inventariere și de expertizare a fondului de carte veche al Bibliotecii în așa fel încât să poată fi valorificat din punct de vedere al patrimoniului”, a afirmat directorul Traian Negulescu. Acesta a mulțumit experților care au făcut muncă de voluntariat, respectiv Ana Maria Harțuche de la Brăila și Mihaela Boldeanu, de la Muzeul Vrancei.
    De asemenea, o mențiune specială merită experții Direcției de Cultură care, deși sunt puțini, au pus suflet și au reușit să facă o treabă bună. „Patrimoniul cultural din Vrancea este precum un sit arheologic, îngropat de vremuri, care așteaptă un arheolog care să îl descopere. Schitul Buluc probabil că va fi un reper al patrimoniului mobil și imobil. Aici se găsește biserica, ce așteaptă doar semnarea ordinului de ministru pentru a fi înscrisă pe lista monumentelor istorice precum și o varietate de icoane clasate deja în patrimoniul cultural național. Este foarte importantă clasarea deoarece următorul pas este salvarea lor, restaurarea atât prin fonduri ale administrației publice locale sau fonduri proprii ale Direcției de Cultură, obținute din acordarea avizelor”, a mai spus Traian Negulescu.

     Carte veche la Biblioteca Județeană

    Direcția de Cultură a mai propus clasarea în Patrimoniul Cultural Național Mobil, categoria Fond, a două cărți vechi și patru icoane. În categoria Carte românească veche este lucrarea „Sfintele și dumnezeieștile Liturghii” realizată la Tipografia lui Ioan Bart din Sibiu în anul 1827. Expertul spune că este vorba despre o lucrare care face parte din seria de tipărituri prin care s-a contribuit la constituirea unui limbaj literar și științific în limba română, la păstrarea ființei naționale. Este tipărită cu caracter de literă specifice atelierului, cu cerneală roșie și neagră, cu gravuri specifice imprimeriei bartiene. „Cartea a fost imprimată în tiparnița lui Ioan Bart, cu aprobarea guvernului austriac”, menționează expertul.
    O lucrare impresionantă este Ceaslovul, tipărit în 1846 la Tipografia Mitropoliei Moldovei de la Iași. Expertul a scris că lucrarea capătă importanță prin prezența însemnărilor de proprietate, evenimente personale și naturale, precum consemnarea prezenței trupelor ruse și austriece în Focșani, în contextul confruntărilor ruso-turce-austriece de la 1853-1857. „Unul din titlurile de bază ale breviarului bisericii ortodoxe, ceaslovul acesta are deasemeni și rolul de abecedar, de aici rezultând și frecvența folosirii sale”, menționează expertul de la Muzeul Vrancei

     Comoara de la Schitul Buluc

    Patru icoane de la Schitul Buluc sunt propuse pentru clasare în Patrimoniul Cultural Național Mobil, categoria Fond. Două dintre icoane sunt realizate de pictori români necunoscuți iar celelalte două de un „zugrav de icoane”, Dimake Zugrav. Prima dintre icoane, Icoana Maica Domnului împărăteasă, datată 1824, opera unui pictor român necunoscut, este realizată din ulei pe lemn cu fibră deasă, pânză în strat gros de preparație albă de gips. Expertul Ana Maria Harțuche arată că este o lucrare caracteristică icoanei românești realizate în primul sfert al secolului al XIX-lea. Piesa prezintă tendințe caracteristice icoanei de secolul XIX, precum somptuozitate, opulență, compoziția este atentă la scenografie, tronul este supradimensionat, excesiv decorat, vrea să confere monumentalitate siluetelor fragile, relativ lipsite de volum. A doua icoană, o lucrare cu caracteristici similare este „Hristos Învățător”, cu autorul necunoscut. Icoana este nedatată iar expertul menționează că prezintă tendințele icoanelor din secolul XIX, are o compoziție atentă la scenografie iar chipurile sunt convențional reprezentate.
    Tot din secolul XIX este a treia icoană propusă pentru clasare, cu tema Maica Domnului „Hodighitria”. Este o icoană realizată din ulei pe lemn cu fibră deasă, cu preparație albă de gips. Icoana este datată la 1840 și îl are ca autor pe Dimake Zugrav. Expertul Ana Maria Harțuche arată că autorul-Dimake „se revendică a fi din tagma zugravilor de icoane și nu a făcătorilor de imagini religioase”. Expertul menționează că se mai cunoaște o singură icoană realizată de același zugrav, tot la schitul Buluc. A doua icoană atribuită zugravului menționat are tema Hristos Învățător, datată 1840 și realizată în aceeași tehnică. „Într-o vreme în care domină pictorii școliți, încadrabili în școli și stiluri, modestul Dimake face dovada vitalității meșterilor-zugravi. Pictura sa este simplă, emoțională, își cunoaște bine tehnica de lucru”, menționează expertul Ana Maria Harțuche în raport.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?