Poetul vrâncean, după domiciliu, Marin Moscu a tipărit la Editura Editgraph din Buzău, în 2014, un nou volum de versuri pentru copii. Este la a treia carte pentru prichindei și acest lucru se vede. Numai de la un profesor și de la un bunic îndrăgostit de copii în general, și de nepoții săi, în special, puteau să iasă asemenea versuri. Sunt puțini cei care se mai încumetă să scrie și să mai publice, versuri sau proză, în ziua de azi și cu atât este mai meritorie aplecarea scriitorilor către literatura pentru cei mici. Nume mari ale literaturii române nu au ocolit această categorie de cititori, printre ei îi găsim pe Ion Creangă, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Ion Alexandru Brătescu Voinești, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Passionaria Stoicescu și mulți alții. Ca să nu mai vorbim de autorii celebrelor basme. Cu cartea în mână descoperim că talentul nu stă departe de familia Moscu și aflăm că realizarea copertei I aparține unei domnișoare, Moscu Eva Diana, elevă în clasa a IX-a la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, nimeni alta decât nepoata autorului. Se demonstrează încă o dată că așchia nu sare departe de trunchi.
Marin Moscu și-a intitulat volumul de versuri cu un titlu atrăgător nu numai pentru copii: Dragonul cu sandale de pământ. Înainte de a se adresa celor mici, poetul se întoarce în trecut, în copilăria-i prea repede furată de nemilosul timp, și își aduce aminte de bunica sa privind o fotografie, evocând-o în versuri emoționante: Surâde buna, eu surâd,/ Suntem uniți și-n depărtare,/ Cu ochii ageri o privesc/ Åži-o mângâi cu o sărutare (Poza mângâiată). Poeziile ce urmează sunt cele specifice acestei vârste fragede când primesc spre învățare primele noțiuni despre elementele înconjurătoare. Astfel, despre toamnă află cu bucurie că rodul câmpului umple cămara și hambarele, dar învață cu tristețe că păsările călătoare se îndreaptă pentru iernat spre țările calde, iar primăvara aduce hărmălaie din nou pe plai, așa cum poetul scrie în Nota bene, Hora măreață, Dușmănie etc. Nu sunt de neglijat nici poeziile în care nepoții sunt captivați cu povești în nesfârșitele vacanțe petrecute la bunici unde cele mai luminoase figuri sunt ale mamei: M-aș plimba în cer cu mama/ Să văd stelele cum ard/ Åži să-i spun că o iubesc/ Dar mi-i teamă c-o să cad! (Carul Mic și Carul Mare).
Cartea lui Marin Moscu este deopotrivă pentru copii, părinți și bunici un abecedar aparte. Este ca o lecție de învățat pentru primii, iar pentru ultimii o lecție despre metodica predării. Poeziile despre animalele și păsări domestice sau sălbatice, despre anotimpuri, despre flori și pomi fructiferi, despre nopțile magice cu bețișorul lui Moș Nicolae, cu bradul și cu renii lui Moș Crăciun, cu omul de zăpadă și serile miraculoase în care bunicii spun povești la gura sobei nepoților somnoroși sunt deosebite prin faptul că ne duce pe noi, adulții, în lumea minunată a copilăriei. Să-i mulțumim lui Marin Moscu și să-l mai așteptăm cu alte povești, în versuri sau în proză, poate chiar și vânătorești, pentru că tolba lui pare să fie mereu plină.
Stan BREBENEL
