Că „emoția și poezia se strecoară în toată viețuirea”, după cum spunea Tudor Arghezi, s-a adeverit cu prisosință ieri, la evenimentul de lansare a volumului „Cartea Inimii” al poetului octogenar Hristache Lungu. Indiferent de calitatea în care au venit, că au fost membri ai familiei, rude, prieteni, bibliotecari, cunoscuți ai autorului, scriitori sau ziariști, fiecare și-a simțit sufletul vibrând și inima bătând mai tare, imediat ce a pășit în sala în care totul radia, pur și simplu, de o emoție și sensibilitate aparte…
Până la ora stabilită toate locurile s-au ocupat, iar când scaunele s-au dovedit a fi insuficiente, cei mai tineri au ales să rămână în picioare, lucru destul de greu atunci când emoția îți taie nu doar răsuflarea, ci îți înmoaie și genunchii! Pentru că ieri, efectiv asta s-a întâmplat! De la sosirea poetului, însoțit de soție și fiu, și până la finalul evenimentului! „Vă fac o mărturisire… Am organizat multe evenimente, lansări de carte aici, dar astăzi vă mărturisesc că am mari emoții. Azi este o altfel de lansare, altfel de eveniment cultural! Salut prezența în sala de lectură a vecinului nostru, a prietenului nostru, domnul Hristache Lungu. Este cel care ne-a adunat împreună pentru a vorbi despre o Carte a Inimii… Este o carte de suflet, dar pentru că în această carte se vorbește și despre prieteni, și despre familie, mamă, timp, eroi, istorie, iubire și multe altele, cred că se poate numi și Cetatea Inimii! Pentru că aceste versuri neșlefuite, care ni se adresează cu drag, pleacă dintr-un suflet atât de curat! Domnul Hristache Lungu ne îndeamnă, prin poeziile lui, să reflectăm la ce ni se întâmplă. El scrie poezie ca să reacționeze la ce se petrece în jur, să ne îndemne să reacționăm și îi mulțumim pentru acest îndemn! Această carte e poezia unei conștiințe… Despre câte cărți mai putem spune asta, astăzi?”, a spus Teodora Fîntînaru, directoarea Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea.
Ea a povestit apoi și despre devenirea acestei cărți și despre cei implicați în apariția ei: Monitorul de Vrancea și editorul Constantin Marafet, de la Editura Rafet din Râmnicu Sărat care, emoționat de reportajul în care s-a relatat despre viața poetului, a decis să susțină finaciar apariția volumului de poezii. Nu a fost uitat nici aportul adus de Sandu Ploscaru, președintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Milcov” Focșani, al cărei membru este și Hristache Lungu, și care a facilitat întâlnirea dintre poet și reporterul Monitorul de Vrancea.
Editorul Constantin Marafet, prezent ieri la lansare, a mărturisit că deși nu consideră că are calități de orator, a simțit nevoia să spună câteva cuvinte. „Am multe defecte, printre care unul este acela de a citi ziarele din orașele apropiate de Râmnicu Sărat, unde locuiesc. La un moment dat am citit acel reportaj despre domnul Hristache Lungu, care a avut profesori iluștri și care a fost prieten cu Nicolae Labiș, scris în Monitorul de Vrancea de Laura Breană, care e «vinovată» de tot ce se întâmplă acum. Am citit despre modestia lui și am hotărât să editez această carte. Mă bucur foarte mult că am putut face acest lucru împreună și că astăzi suntem aici”, a spus Constantin Marafet.
Un autor care scrie așa cum azi nu mai scrie nimeni
Scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, președintele Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” s-a declarat la rândul său emoționat și bucuros că „pot să țin în mâini cartea unui autor care scrie așa cum nu se mai scrie astăzi. Pentru că cine mai scrie astăzi despre țară? Mi-e greu să vorbesc în prezența domnului Hristache Lungu, având în vedere că a fost elevul multor valori ale culturii noastre, Mihail Sadoveanu, Veronica Porumbacu, George Călinescu și mulți alții… Cum să pot eu să îndrăznesc să vorbesc despre un autor care până acum nu a mai publicat nicio carte – Cartea Inimii fiind practic cartea de debut – pur și simplu din modestie… Tot timpul a fost bântuit de o modestie care uneori e păguboasă… Este remarcabil și faptul că volumul de astăzi a apărut ca urmare a interesului stârnit domnului Constantin Marafet de reportajul Laurei Breană, apărut în Monitorul de Vrancea, și care a găsit de cuviință să ofere și o parte din sufletul lui, pe lângă susținerea financiară, acestei cărți. Sunt emoționat când văd că un autor, așa cum se desprinde din poeziile din Cartea Inimii, e până la urmă atent cu ce se întâmplă în jur, ce se întâmplă cu nația noastră, și scrie așa cum astăzi nu se mai scrie”.
Poezii dictate în toiul nopții, soției
Fie pentru că a știut dinainte că va trăi momentul lansării singurei sale cărți la intensitate maximă, fie din pricina neputinței impusă de boală, autorul „Cărții Inimii”, Hristache Lungu, și-a delegat soția să vorbească în locul său. Dar pentru că a dorit să aducă publicului propriile sale cuvinte, el le-a așternut pe o foaie de hârtie. „Mi-aș dori să vorbesc eu, dar din cauza bolii nu cred că pot avea o cuvântare liniară. Din cauza bolii am cedat cuvântul soției mele, care mi-a fost și îmi este sprijin. Soția mea este și scriitoare, și spălătoreasă, și bucătăreasă, și tot. Așa că are cuvântul nevasta mea!”, a spus, cu haz, Hristache Lungu.
Iar Polixenia Lungu și-a luat rolul în foarte serios și, promițând că va povesti și despre cum își scrie soțul ei poeziile, a început să citească. „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să fiu prezent în fața dumneavoastră, a atâtor minți luminate care din dragoste pentru carte, pentru cultură, mi-au făcut onoarea să fie prezente la lansarea unui buchet de versuri care reprezintă frământările mele sufletești. Dragii mei, cărțile sunt lumi distincte, reflectări ale lumii prin oglinzi de suflet. Norocul meu a fost să intru de mic în contact cu povești despre suflet, spuse cu mult tâlc de tatăl meu. Soarta m-a dus pe meleaguri bucovinene, izvor nesecat al culturii românești, care mi-au dat imboldul de a citi cu pasiune istoria neamului nostru și a literaturii noastre clasice. Am avut prilejul să-l cunosc pe copilul minune Nicolae Labiș. Timpul scurt petrecut împreună a fost un timp fructuos și greu de uitat din viața mea, ca dovadă că deși au trecut 61 de ani, o parte din corespondența noastră încă o păstrez cu drag. În cursul anilor 1953-1966 am lucrat în ziaristică ca redactor, bine-nțeles că baza activității nu era poezia, ci ziaristica cotidiană, care îți răpea majoritatea timpului. Poezia a fost pentru mine o preocupare colaterală. În ultima perioadă a vieții am avut mai multă chemare spre poezie. Frământările sociale, stările sufletești, sănătatea precară m-au făcut mai sensibil la aspectele vieții, izvorând spontan poezii (adunate în Cartea Inimii – n.r.). Dumneavoastră veți fi judecătorii mei”, a spus Hristache Lungu prin glasul soției sale, Polixenia, care a relatat apoi despre cum scrie soțul său poeziile.
Încă un moment înduioșător și de la sine grăitor despre legătura dintre cei doi, despre puterea ei de sacrificiu… „Vă dau un exemplu: într-o seară a văzut la televizor o discuție între Mircea Dinescu și Stelian Tănase, care l-a supărat, nu i-a plăcut. I-am spus să dea pe altceva sau să stingă televizorul și mi-am văzut de treabă. Cum am alergat toată ziua, eram foarte obosită și pe la ora 1.00 m-am culcat. La un moment dat aud: «Xenia, dormi?». Nu i-am răspuns, am crezut că renunță. La a treia strigare răspund, ce s-a întâmplat, vrei un medicament, ți-e rău, vrei ceva? El zice: Nu! Ia un creion și o bucată de hârtie și scrie. Dragă: «La moară la Târța Pârța»! Poezia o găsiți în volum, se referă la Mircea Dinescu. Am scris-o pe cartea de telefon, că altă hârtie n-am găsit atunci, la trei dimineața, sau cât era ceasul, și vă spun pe cuvânt că așa cum mi-a dictat-o-n noaptea aceea, așa a fost publicată. Soțul meu întotdeauna scrie sub imboldul unor emoții puternice, are o sensibilitate deosebită!”, a spus Polixenia Lungu.
Vă mulțumim!
Cei care au dorit au plecat, ieri, de la sediul Bibliotecii, cu „Cartea Inimii” purtând autograful autorului. Deși el a mulțumit tuturor celor care i-au fost alături, probabil pornirea interioară a fiecăruia dintre noi, participanții, a fost tocmai inversă: și anume de a mulțumi noi, poetului octogenar. Pentru că la final, sentimentul cu care am ieșit pe ușă a fost că suntem… mai bogați! Nu doar cu un volum de versuri, ci cu ceva rarisim și extrem de important: emoția unei vieți autentice, trăită la intensitate maximă, cu bune și rele, cu fericiri și nefericiri, cu mediațiile și gândurile inerente, cu dorurile sale, cu regretele, cu suferințele, cu împlinirile sale…
Cu toate acestea adunate-ntr-o „Carte a Inimii” dăruită nouă, de la înălțimea solemnă a peste opt decenii purtate cu demnitate, în trup și-n suflet, de poetul Hristache Lungu…
