„Unii copii se nasc cu părinți anagramați”. Așa a scris, în foaia de examen, un candidat care speră să devină, din toamnă, profesor titular de limbă română. Și nu e singurul care a presărat în lucrare, perle rușinoase pentru un cadru didactic. De pildă, unul a fost de părere că elevii trebuie să știe toate „acoardele”. Și că vor avea de făcut, ca adulți, lucruri mai importante decât să învețe.
Dezamăgiți au fost și profesorii care au corectat tezele de titularizare, uluiți că unii dintre acești viitori dascăli se exprimă ca la școala primară: „Unii copii se nasc cu părinți ANAGRAMAÈšI.” … corect fiind agramați; „Până la clasa a treia elevul trebuie să știe toate ACOARDELE.” …în loc de acordurile.
Candidații au fost întrebați și cum au de gând să își noteze elevii. Unii au dat răspunsuri cu dezacorduri și în limbaj de cartier: „Metodele de evaluare cele mai bune nu este să-l ridici pe copil în picioare, pentru că poate nu e prost și e doar obosit”; „O metodă alternativă de evaluare e să îi dai de lucru elevului pe calculator. Din păcate, de multe ori părinții se bagă peste el și nu recunosc”.
Și despre misiunea lor la catedră, la care aspiră, unora le e greu să povestească fără greșeli: „Se zice că omul cât trăiește învață, dar mai bine învață cu mine la clasă cât e mic, CÄ‚ CA adult va avea chestiuni mai importante”; „Noi vrem să scoatem din acești copii tineri cu cultură și care să fie sensibili în natură, adică să lăcrimeze la flori frumoase și pajiști parfumate”; „Ca viitor profesor mai întâi am luat de pe internet un CURICUMUL (în loc de curriculum) și m-am uitat ce să îi învăț pe copii. L-aș purta după mine în fiecare zi”.
