Strada Horia, Cloșca și Crișan începe în Anghel Saligny și se termină în Unirea Principatelor. Sau invers. Noi am început din Anghel Saligny (că tot o vizitasem săptămâna trecută) și am dat cu ochii în trotuarul fărâmițat de lângă o casă cu etaj și garaje la parter, cu gard de tablă cu sârmă ghimpată și ziduri nefinisate. Peste drum, o altă vilă cu o scară metalică plină cu ghivece cu flori. Același gard din tablă. Un Bobcat doarme pe stradă în așteptarea vreunei lucrări. Primul bloc care ne iese în cale are la intrare o ușă din lemn, iar în scară zărim câteva ghivece cu flori. În fața blocului, o grădină bine ascunsă de ochii curioșilor datorită plantelor agățătoare de pe gard, adăpostește trandafiri înfloriți, curpeni de fasole, roșii, castraveți, pomi, viță de vie, două butoaie vopsite în albastru și o băncuță acoperită cu preșuri. La următoarea scară, și mai multe ghivece, dar și o icoană. La un balcon, un tricolor se decolorează în lumina puternică. Un utilaj parcurge încet strada spre o destinație ce ne-a rămas necunoscută.
Trotuarele din pavele sunt lăsate, adâncite în multe locuri, iar iarba crește neerbicidată. Fiindcă un cititor ne-a atras atenția să nu ratăm terenul viran din spatele blocurilor, ne-am îndreptat și spre acea zonă, care ne-a întâmpinat cu foarte mulți saci cu deșeuri din construcții, carosabil stricat și araci pe care erau agățate roșii în devenire. Foarte multe resturi vegetale sunt abandonate, cadavrul unei pisici mumificate și cablurile de pe un stâlp, atârnate la îndemâna copiilor, completează un peisaj suburban. ” Am mai scris și săptămâna trecută și mă bucur că veniți și pe strada noastră.Vă invităm și în spatele blocurilor 17 și 19 unde este un teren proprietate a unui locatar de la blocul 19 și care arată mai rău ca pe centură. Buruienile sunt până la gât. Acolo este și o mică parcare, singurul loc unde copiii noștri se pot juca cu o minge, dar le este frică, dacă din greșeală scapă mingea în bălării se întâlnesc cu vreun șobolan. Mulțumim că veniți și pe strada noastră”, a postat ma, ieri, pe site-ul nostru.
.JPG)
Omul are dreptate, iar doi pensionari cu care ne-am întâlnit în arșița amiezii au completat afirmând că „proprietarul nu-l îngrijește, o să ne mănânce șerpii”. Spun totuși că proprietarul l-a scos la vânzare, dar nu-l cumpără nimeni și că în zonă ar trebui să intervină totuși și Primăria și „ecologiștii”. „Dacă vreți, vă dau chiar dumneavoastră o pungă să culegeți niște corcodușe. Faceți un gem, un compot”, s-a oferit domnul în vârstă, cu ochelari negri de soare. L-am refuzat politicos, iar dumnealui ne-a povestit că terenul care-i nemulțumește pe locatari ar fi aparținut „unui proprietar pe nume Salanți, care a fost florarul orașului, el a plantat acele tuia pe care le vedeți, iar nepotul lui a fost arhitectul orașului”. Sub copacii tuia ar putea fi așezate niște bănci, pentru ca focșănenii să poată sta la umbră. Dar cine să facă asta? Rușii? Americanii? Poporul chinez? Extratereștrii? Poate cei cărora oamenii le plătesc impozite? Grea alegere…. Fațadele blocurilor sunt doar parțial refăcute, iar acolo unde nu sunt, arată foarte urât.
Ne întoarcem în stradă spre a vedea vile terminate sau în diferite stadii de construcție, case mai vechi și mai noi. În fața unei căsuțe amplasate la colț de stradă, rufele sunt puse pe un uscător așezat chiar pe trotuar. Într-o curte crește un copac despre care Aurel zice că e bambus. În alta un smochin. Un copăcel care arată exotic crește și în curtea unei clădiri moderne pe care scrie Divori Protecția Mediului. Pe cealaltă parte a străzii sunt sediile și curțile Electrica Serv și SC Cup Salubritate, cu propria stație de carburanți. Vile, vile și iar vile, care mai de care mai impunătoare, cu sau fără numele familiei proprietarului trecut pe gard. La capătul străzii, pe o parte este sediul Prodcombilc – materiale de construcții și execuție lucrări, iar pe cealaltă un teren viran care este scos la vânzare, înconjurat de un gard stricat din beton. Probabil că acolo va răsări o altă vilă.
Cine au fost Horia, Cloșca și Crișan
(conform http://ro.wikipedia.org)
Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, (n. 1731 la Arada, azi Horea – d. 28 februarie 1785 la Alba Iulia) a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania. A fost un țăran ager la minte, care a făcut serviciul militar în Austria, unde a învățat limba germană. Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.
Ion Oargă, poreclit Cloșca, a fost împreună cu Horea și Crișan lider al răscoalei de la 1784. Ion Oargă (Cloșca) s-a născut in 1747 în Cărpiniș, Alba, și a murit ca un martir în 1785, frânt cu roată în Alba Iulia. Porecla îi vine de la hărnicia și dorința de a strânge in jurul lui, ca proprietar de mine de aur, totul.
Gheorghe Crișan (Marcu Giurgiu sau Crișan) (n. 1733 – d. 13 februarie 1785), a fost, împreună cu Horea și Cloșca, un conducător al răscoalei din Transilvania din 1784. S-a născut în 1733 în localitatea Vaca, azi satul Crișan, comuna Ribița, județul Hunedoara. A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, activând apoi la Câmpeni, Abrud și Cricău. Din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, ultimatumul țăranilor (11 noiembrie 1784) ce au luptat apoi împotriva trupelor austriece în Zarand, la Brad și la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei, a fost prins (30 ianuarie 1785) și închis la Alba Iulia, unde s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci (13 februarie 1785).
Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.
