Vrâncenii care își neglijează îndatoririle de urmaș și lasă neîngrijite mormintele strămoșilor vor pierde dreptul de folosință a locurilor de înhumare. Aceeași sancțiune este prevăzută de noua lege a cimitirelor și pentru neplata taxelor, conform contractelor. Legea 104 din 2014, a cimitirelor, va intra în vigoare la sfârșitul lunii octombrie iar în această perioadă va trebui aprobată o Hotârăre de Guvern care să aducă precizările necesare la serviciile funerare care pot fi prestate, la criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorul de servicii.
„Oricine are dreptul la o înmormântare decentă și la aducerea ultimului omagiu la locul de veci al decedatului”, spune noua lege a cimitirelor care vrea să facă ordine în activitățile funerare, cimitire și crematorii umane. Înmormântările pot fi religioase sau laice, iar cei care organizează serviciul funerar trebuie „să țină cont de voința exprimată pe timpul vieții de către defunct sau, în lipsa acesteia, vor ține seama de apartenența religioasă a defunctului”. În cazul înmormântărilor religioase, acestea au loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor locului, tradițiilor și regulamentelor cultului respectiv. Pentru înmormântările laice, procesiunea funebră este stabilită de organizatori. „Dacă nu există nicio persoană obligată să dispună în legătură cu înmormântarea sau persoana obligată se găsește într-un loc necunoscut ori nu își îndeplinește obligația, primarul unității administrativ-teritoriale în raza căreia a avut loc decesul dispune cu privire la înmormântare”, precizează legea.
Actul normativ pune accent pe respectarea normelor sanitare și antiepidemice la transportul și înmormântarea persoanelor decedate. Transportul persoanelor decedate în vederea înhumării trebuie să aibă loc în sicrie cu capac, cu autovehicule special amenajate în acest scop. Dacă persoanele au decedat din cauza unor boli contagioase, transportul se poate face numai pe baza certificatului eliberat de un medic specialist în medicină legală sau anatomie patologică și a adeverinței de înhumare eliberate de autoritatea administrației publice locale. „Transportul persoanei decedate în afara localității în care s-a produs decesul se face după îmbălsămare, într-un sicriu impermeabil și închis etanș, al cărui fund este acoperit cu materii absorbante”, spune actul normativ.
Fiecare localitate trebuie să aibă un cimitir
Cimitirele pot fi proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, a cultelor religioase legal recunoscute sau a unităților locale de cult/biserici în situația cimitirelor confesionale, în proprietatea operatorilor economici, asociațiilor sau fundațiilor. Legea prevede că primăriile localităților au obligația de a înființa cimitire publice și de a le organiza astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor sau a unităților locale de cult ce funcționează în localitatea respectivă. „În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au aparținut respectivelor culte vor fi înhumate potrivit ritului propriu în cimitirele existente în funcțiune”, arată actul normativ.
Acesta prevede că un cimitir poate fi desființat, iar terenul poate avea altă destinație abia după „30 de ani de la ultima înhumare și după strămutarea tuturor osemintelor, pentru motive temeinic justificate și cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte și al cultului respectiv”. Cei care vor să desființeze un cimitir înainte de acest termen trebuie să dețină avizul autorităților de sănătate publică județene. Mai mult, în cazul falimentului operatorului economic, a dizolvării asociației sau fundației care dețin cimitirul, acesta se transmite în proprietatea comunei sau orașului pe teritoriul căruia se află.
Restricții pentru deținătorii locurilor de înhumare
Noul act normativ stabilește condițiile în care se acordă dreptul de folosință a locurilor de înhumare dar și modalitățile în care acest drept poate fi pierdut. Locurile de înhumare pot fi deținute în proprietate, în concesiune sau folosință. La expirarea termenului de folosință a locului de înhumare, concesionarul are drept de preempțiune, iar în caz de deces al concesionarului, are drept de preempțiune moștenitorul legal sau, după caz, testamentar. Deținerea unui loc de înhumare nu îl exonerează de obligații pe titular. Conform legii, titularii dreptului de proprietate, de concesiune sau de folosință a locurilor de înhumare au obligația de amenajare și de întreținere a acestor locuri și a lucrărilor funerare aferente existente, asigurându-le un aspect cât mai îngrijit. Dacă aceste obligații nu sunt respectate, administratorul cimitirului poate dispune sancțiuni, inclusiv poate retrage
dreptul de folosință a locurilor de înhumare, după o notificare prealabilă. Retragerea dreptului de folosință poate fi realizată atunci când titularului i se atribuie un alt loc de înhumare, pentru părăsirea sau menținerea în stare de neîngrijire pe o perioadă mai mare de 2 ani a locurilor de înhumare și a lucrărilor funerare, după o notificare prealabilă dar și pentru neplata taxelor în condițiile prevăzute de contract. Chiar și așa, osemintele pot fi deshumate doar conform unei proceduri legale, cu avizul autorităților de sănătate publică județene. Abia după șapte ani de la deces, precizează legea, osemintele pot fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul autorităților de sănătate publică județene.
Firmele de pompe funebre au nevoie de avizul Consiliului Local
Reglementări dure sunt și pentru firmele de pompe funebre care nu mai au voie să își facă reclame prin spitale sau Direcția de Sănătate Publică. Aceste firme sau prestatori de servicii funerare vor trebui să îndeplinească anumite condiții financiare și profesionale pentru a-și putea desfășura activitatea. Referitor la publicitate, aceasta este interzisă atât la instituțiile de sănătate publică dar și la cimitire. „Se interzice orice formă de publicitate pentru firmele prestatoare de servicii funerare în incinta instituțiilor de sănătate”, arată noua lege. Singura concesie este ca, la biroul de întocmire a formalităților pentru persoanele decedate, în instituția respectivă să poată fi afișată „lista alfabetică a firmelor furnizoare de servicii funerare, cu adresa și numărul de telefon”. De asemenea, este interzisă publicitatea serviciilor funerare pe teritoriul cimitirului, cu excepția locului destinat acestui scop.
Noua lege stabilește că serviciile funerare se referă la primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, așezarea pe catafalc și organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, coborârea sicriului în mormânt, deschiderea și închiderea mormântului, exhumarea și reînhumarea, incinerarea, preluarea urnei și așezarea acesteia în nișa specială, predarea urnei. Unele dintre aceste servicii pot fi prestate de angajații administrațiilor cimitirelor, detalierea urmând să fie realizată printr-o Hotărâre de Guvern ce va fi aprobată ulterior.
O firmă care vrea să presteze servicii funerare trebuie să îndeplinească criteriile pe care le va stabili acest nou act normativ dar și să obțină avizul consiliului local al localității în care își desfășoară activitatea. Consiliul local va elibera avizul dacă firma are capacitatea financiară și profesională necesară; nu are datorii restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul local precum și dacă dispune de spațiul corespunzător pentru desfășurarea obiectului de activitate în condiții decente. „Capacitatea financiară necesară…constă într-un fond de garantare constituit pentru plata despăgubirilor datorate în cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii defectuoase a prestărilor de servicii funerare”, precizează actul normativ.
