Nici nu se așteptau picii din structurile SIRU ca ziua de sâmbătă, mohorâtă și ploioasă, să devină cea mai plină de bucurie și voie bună din ultima vreme! Și unde mai pui că distracția a continuat și duminică! Desigur, vizitatori au mai avut ei, au mai venit și alții să le aducă daruri, însă parcă niciodată, dar niciodată nu le-a adus cineva în dar… joaca! Dar joaca aceea pe cinste, care nu te lasă să te plictisești nicio secundă, care te antrenează clipă de clipă, care îți captează întreg interesul și care te face prieten la cataramă cu celălalt! Asta au reușit să facă liceenii belgieni, imediat ce au pășit în Adăpostul temporar pentru copiii abuzați, acolo unde s-au adunat și copiii din Centrul Maternal cu mamele lor, precum și cei beneficiari ai Centrului de Zi, în total 31 de prichindei.
Grupul de liceeni belgieni au adus cu ei nu doar buna dispoziție, ci și jucării, materiale de lucru, jocuri, cercuri de învârtit pe trupuri, coarde de sărit, tot felul de alte lucruri de făcut copilăria frumoasă, ba chiar și o canapea-colțar nou-nouță, pentru clipele de tras sufletul între un joc și altul! Bine organizați, ei au împărțit cei 31 de copii pe trei grupe de vârstă, au format și ei la rândul lor trei tabere și… s-au pus pe jocuri adaptate fiecărei categorii.
Dacă cei mai mici au fost învățați cum să transforme, de exemplu, farfuriile de unică folosință în puișori, colorându-le, montându-le puf, ochișori, ciocuri și picioare, cei mijlocii s-au apucat de făcut șiraguri sau diverse alte obiecte din mărgeluțe multicolore, s-au pus pe pictat cu culori magice, în timp ce cei mai mari, grupați pe holul Adăpostului, au experimentat joc după joc învățați de vizitatorii lor. Faptul că aceștia nu cunoșteau limba română n-a constituit pentru nimeni un impediment, dovedindu-se încă o dată că limbajul bucuriei este același pe toată planeta! Iar dacă gesturile și privirile nu au fost, într-un moment sau altul, de ajuns, copiii din centre au dovedit că știu să vorbească engleza, unii chiar și franceza, nevenindu-le, parcă, nici lor să creadă cât de utile s-au dovedit a fi orele studiate la școală!
Banii pentru materiale și jucării, strânși prin efortul tinerilor
Cea care a pus la cale bucuria neașteptată din week-end a celor 31 de copii a fost focșăneanca Adina Basarim Soare și soțul ei, Mihai Soare. Adina are o experiență de 15 ani de voluntariat și acum lucrează la o multinațională în București. Timp de doi ani, ea a locuit și a lucrat în Belgia, în cadrul Serviciului Civil Internațional care organizează tabere de voluntariat peste tot în lume, pentru diferite nevoi ale comunităților, indiferent că este vorba despre copii, vârstnici, persoane cu handicap sau diverse alte categorii. „Acest tip de acțiuni făcute de liceeni din Belgia sunt deja la al treilea an. Acolo, tinerii care sunt în ultimul an de liceu pot vizita o țară și anul acesta s-au orientat către România, iar eu le-am propus Focșaniul și Cîrligele. Două zile fac activități aici, la Centru, iar de luni și până joi vor fi împreună cu copiii de la Școala din Cîrligele, acolo unde prin amabilitatea primarului, li s-a asigurat și cazarea. Ideea acestor acțiuni este ca grupul lor, al liceenilor care le desfășoară, să devină mai responsabil, să vadă cum e viața în altă țară, pentru că acol, în Belgia, nu văd cazuri din acestea speciale, oameni care se confruntă cu sărăcia, cu lipsurile…”, a spus Adina Basarim Soare, cea care a fost și traducător.
Ea a povestit că tinerii ce fac parte din grup au trebuit să treacă niște probe și să îndeplinească niște criterii pentru a fi admiși în acest program. Astfel, ei au început pregătirea pentru această vizită cu mult timp în urmă. Au fost selectați după ce au trecut cu brio peste un interviu și după ce au dovedit că au motivație, știu să se comporte cu copiii și au abilități de lucru cu aceștia. „Ei nu au solicitat și nu au primit de nicăieri fonduri. Ca să strângă bani din care să cumpere materialele și jucăriile pe care le-au adus aici au alergat în maratoane și au cerut să fie plătiți, au vândut prăjituri și limonadă și au făcut diverse alte acțiuni ce au avut ca scop colectarea fondurilor necesare. Ne bucurăm că am reușit să cumpărăm și canapeaua care era necesară aici”, a mai spus Adina.
Lecție de generozitate și solidaritate
Sâmbătă și duminică, atmosfera din Adăpostul Temporar al DGASPC Vrancea a fost una cu totul și cu totul specială, acțiunea liceenilor belgieni având un real succes! N-a fost copil, indiferent de vârstă și indiferent de necazul care l-a adus în adăpost, să nu fie captivat până la urmă de jocurile și voia bună ce le-au transformat pur și simplu starea de spirit. Și lor, dar și întregului personal al centrelor! Iar satisfacția celor ce le-au făcut o astfel de surpriză minunată a venit tocmai din ochișorii celor mici, care au ajuns să strălucească, realmente fericiți! Și asta este cu atât mai impresionant, cu cât situațiile care i-au transformat în beneficiari ai sistemului de Protecția Copilului sunt cu adevărat dramatice: copiii din adăpost au ajuns acolo pentru că au fost neglijați sau abuzați de ai lor, pentru că n-au avut ce mânca, n-au avut ce îmbrăca, și-au dus zilele în sărăcie cruntă și mizerie, prin cine știe ce sat al Vrancei, confruntându-se cu lipsuri greu de imaginat. Cei care sunt în Centrul Maternal au trăit, alături de mamele lor, experiențe violente care i-au traumatizat și i-au alungat de acasă, iar cei de la Centrul de Zi sunt copii care trăiesc în familiile lor, familii care sunt, însă, confruntate cu sărăcia…
Toate acestea au fost date uitării pentru două zile, zile în care ore în șir au fost destinate efectiv jocului, veseliei și prieteniei! Pentru că, firește, toți s-au atașat unii de alții și și-au promis că atât cât va fi posibil, vor păstra legătura. „Această vizită a tinerilor din Belgia este un început de colaborare cu noi, care sperăm să o continuăm și să o dezvoltăm. Cei 31 de copii din cele trei centre au așteptat acest grup cu emoție și mare curiozitate, dar toate emoțiile s-au risipit în momentul întâlnirii. S-au împrietenit instantaneu, au relaționat și comunicat foarte bine, unii din copii știind engleza și franceza din școală, s-au integrat și au armonizat pe jocuri, pe activitățile ludice derulate. Și pentru noi, ca și angajați ai centrelor, a fost un câștig, am văzut un model de comportament pe care-l putem prelua”, a declarat Violeta Pavelescu, șefa Adăpostului Temporar.
Ea a subliniat că e foarte important când alți copii se joacă împreună cu cei aflați în situația celor protejați în structurile DGASPC, acest lucru convingându-i că nu sunt respinși, ci înțeleși, acceptați, iubiți. „Mulțumim întregului grup pentru inițiativă! Celor care i-au îndrumat către noi, profesorilor și tinerilor liceeni pentru eforturile depuse pentru a ajunge la noi ca să ofere, să dăruiască acestor copii atâtea lucruri minunate, ba chiar și o canapea pentru sala de joc, ca să se simtă într-un mediu intim, cât mai apropiat de cel familial. Mulțumim de asemenea familiilor acestor liceeni, care vor putea să vadă, prin intermediul articolului și al fotografiilor publicate de Monitorul de Vrancea, rezultatele muncii depuse de copiii lor”, a mai spus Violeta Pavelescu.
