Articolul „Marian Oprișan «le-a redat focșănenilor și vrâncenilor dreptul de a merge la teatru»”, care face referire la o declarație a deputatului Angel Tîlvăr, a stârnit vii discuții pe forumul Monitorului de Vrancea. Acum, eu sunt convinsă că multe dintre postări sunt ale unor postaci de serviciu, care scot aceleași limbi înveninate sub alte pseudonime. Sunt probabil și cetățeni onești, cu frustrări, nemulțumiri, exprimate tot sub protecția anonimatului, pe forumul nostru, cu excepția notabilă a domnului Grosu, desigur.
Părerea mea este că Marian Oprișan chiar le-a redat focșănenilor și vrâncenilor dreptul de a merge la teatru, drept luat de comuniști, care au abandonat această clădire, această instituție lăsată moștenire urbei de maiorul Pastia. Lucrez în presă de 18 ani, așa că îmi amintesc cât de mult s-a implicat președintele Consiliului Județean în restaurarea ca la carte a acestui edificiu, inspectând lucrările și insistând ca până și celui mai mic detaliu să-i fie acordată cea mai mare atenție.
Chestiunea teatrului a fost tratată de unii dintre comentatori așa cum se întâmplă cu Festivalul Viei și Vinului sau cu spectacolul de Revelion. Că de ce să se dea bani acolo, că noi n-avem apă caldă sau că nu mă angajează x pentru că n-am experiență sau că salariul e mic ori strada cutare e găurită. Ce legătură are una cu alta?
Din punctul meu de vedere, mulți dintre români nu reușesc să iasă din mentalitatea comunistă în care statul trebuia să le dea și butelie și apartament și loc de muncă. Ori, în caz că unii nu și-au dat seama, trăim de aproape un sfert de veac în capitalism, unde fiecare e oarecum pe cont propriu și nu te mai poți aștepta de la stat să-ți ofere altceva decât o oarecare protecție socială.
Adică: locurile de muncă sunt create de oameni de afaceri, de investitori, nu de stat. Iar investitor poate fi oricine, existând facilități fiscale și chiar bani dați de stat pentru ca tinerii, de exemplu, să-și deschidă o afacere. Dar e mai simplu să te plângi că nu te angajează nimeni, decât să te zbați să faci tu însuți ceva. În toate țările există probleme financiare, dar oamenii au altă mentalitate, nu așteaptă, ci acționează, se mută dintr-un loc în altul, nu le e teamă de dezrădăcinare. Mulți dintre români se resemnează însă precum ciobanul moldovean, căruia deși Miorița îi zice că ceilalți doi or să-l omoare, nu fuge, nu cheamă poliția, nu-i înfruntă, ci se lasă omorât și îngropat în câmp de mohor. Nu se mai poate așa! Trebuie să scăpăm de Miorița! Trebuie să ne ridicăm și să luăm viața în piept, să riscăm, să ne împrumutăm, să investim, să luăm fonduri europene, să nu ne mai așezăm resemnați în așteptarea cerului care să cadă pe noi. Bine, mulți ar putea să invoce birocrația ori, ce știu eu, corupția unor funcționari sau câte altele în privința accesării acestor fonduri, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te lupți, că nu poți să-i dai în gât pe cei care îți cer șpagă, la instituțiile statului sau în presă. Dacă tăcem nu rămânem filozofi, ci ciobani miorițici.
Åži apropo de fonduri europene. Cum au putut unii primari să ia bani de la UE și să asfalteze ulițele, să facă școli sau grădinițe, dispensare, așa ar putea toți, dar și mulți primari, tot în mentalitatea miorițică, cer bani de la Consiliul Județean sau de la Guvern. Nu mai trăim într-un stat ultracentralizat, descentralizare scrie pe noi, așa că luați-vă oameni buni, școliți, cinstiți care să vă facă proiecte și luați banii europeni! Așa ar avea orașele, comunele, infrastructură mai bună.
Apa caldă o ai dacă o plătești și dacă o plătește și vecinul, dacă nu, gazele sunt întrerupte, asta-i democrația. Dar dacă tot am adus problema în discuție, hai să stăm drept și să judecăm și mai drept: doar la intervențiile lui Marian Oprișan au trecut focșănenii abonați la ENET de multe ierni. În alte orașe, fiindcă nu s-a implicat nimeni, oamenii au trebuit să se descurce cum au putut, întrucât furnizarea gazelor nu a fost reluată.
Se mai punea și problema investitorilor. Păi, Festivalul Bachus e un prilej foarte bun pentru cei care vor să investească în ce are Vrancea mai bun: vinul. Dar nu există an să nu se trezească postacii, stătătorii pe margine și să nu îndruge verzi și uscate. Pe de altă parte, iarăși să gândim drept: la criza prin care trece întreaga lume, abia mai trec unii granița de Vest să investească, e foarte greu să treacă și Carpații. Iar dinspre granița de Est, lângă care suntem situați, slabe așteptări în privința investitorilor. Tocmai de aceea ar trebui să ne ajutăm singuri, iar Monitorul de Vrancea a prezentat săptămâna trecută multe afaceri vrâncene de succes, finanțate cu fondurile europene nerambursabile acordate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). „Åžansa pentru a trăi mai bine o reprezintă fondurile europene”, a spus George Ifteme, un tânăr întreprinzător care a dezvoltat o afacere cu pavele și bolțari în comuna Vulturu. Cu un proiect de 1,2 milioane lei, din care 848 mii lei valoarea nerambursabilă, firma Rocada Edil a achiziționat utilajele pentru realizarea produselor din beton folosite la construcții și a realizat noul sediu al societății. Prin noul PNDR, vor să acceseze fonduri europene pentru achiziționarea de utilaje pentru fabricarea de piatră decorativă.
Ideea e, din punctul meu de vedere, că lucrurile trebuie analizate, cântărite și trecute prin filtrul gândirii înainte de a fi spuse ori scrise. Clar este nevoie de drumuri bune, locuri de muncă, apă caldă, salarii decente, dar nu un om le face pe toate. Pe toate le putem face cu toții, dacă ne schimbăm mentalitatea. Dar probabil asta e cel mai greu.
