Situația e simplă: dacă unui primar nu-i mai place partidul sub culorile căruia a fost ales și vrea la altul, n-are cum pentru că-și pierde mandatul. Drept urmare, ce să faci tu, primar pedelist, când nu vrei să mai stai în barca buldogului, ci în aia a to(lo)macului ? Te faci președinte de mișcare. Mișcarea to(lo)macilor.
Vineri, la Ateneul din Focșani, s-au întâlnit membrii partidului to(lo)macilor cu membrii mișcării to(lo)macilor, ca să aibă de unde pleca.
Gabi, primarul pedelist, dar președinte de mișcare populistă (de râsul curcilor, nu alta), l-a prezentat pe paleologu drept altu’, după care a ridicat din umeri și-a zis că oricum vine Paștele, așa că-i dă mielu’. Atât i-a trebuit paleologului, care a făcut o paralelă între înghețata populară și mișcarea populistă, de-au rămas grupurile de cetățeni aduse pe lovele cu gura căscată. Mai rău ca-n filmele mute. Sincer.
Apropo de lovele. Gabi a spus că oamenii din sală sunt acolo dintr-un dezinteres vădit pentru bani și dintr-un interes evident pentru politică, dar un individ din spate tot freca degetele în semn că primarul are ceva datorii de achitat.
Cât despre Nicu a lu’ Tănase… I-o fi căutat mult pe ăștia până să-i bage cine i-o fi băgat în cele două caricaturi parapolitice ? Dar revenind. Nicu s-a ridicat când la microfon a fost invitat să vorbească președintele, dar s-a așezat repede la loc. Era vorba despre to(lo)macul de la capitală, nu despre el. Åži ce se mai bucurase în sufletul lui, mititelul…
Că tot veni vorba, cu o zi înainte făcuse și el o conferință de presă acolo, să mai vadă și fața lui niște blițuri, și-a zis cum că el nu prea a auzit de miniștrii din noul cabinet, de exemplu ministrul de la Tineret și Sport. Nene Nicule, dă-mi voie să-ți zic că dacă nici de Gabriela Szabo n-ai auzit, e cazul să te înscrii în clasa 0, pregătitoare. E clar că trebuie să te mai naști o dată.
Iar Secărel… era tot un gâtlegău, o mireasmă de garoafe, o supraveghere și-apoi, pe măsură ce timpul trecea, o relaxare de burtă…
To(lo)macii sunt în lumea lor. O lume tristă, plină de bube pe care le acoperă, de putregaiuri pe care le ascund, o lume cu sloganuri sforăitoare și nesimțiri stridente. Tot e bine că e o lume mică. Foarte mică.
