Se apropie sărbătoarea dragostei la români. Focșănenii sunt invitați, cu mic cu mare, în ziua de Dragobete, luni, 24 februarie, în sala Balada de la Ansamblul „Èšara Vrancei”, la un spectacol dedicat iubirii. Începând cu ora 17.00, membrii Ansamblului Folcloric Profesionist „Èšara Vrancei” vă invită la spectacolul „Dragostea nu are vârstă”, dedicat atât celor mai tineri, cât și celor trecuți de prima tinerețe. Prin cântec, joc și obiceiuri populare dedicate sărbătorii dragostei la români, publicul focșănean va redescoperi frumusețea celui mai nobil sentiment: iubirea. „Este o întâlnire de suflet, la care îi așteptăm pe toți focșănenii, de la mic, la mare. Vrem ca acest spectacol să reprezinte un cadou oferit cu drag celor care știu să respecte acest frumos sentiment. Am țesut pe marginea acestui obicei firicele din versurile și cântecele populare”, ne-a spus Maria Murgoci, directorul Ansamblului Folcloric „Èšara Vrancei”.
Cu aceeași ocazie, de la ora 19.00, publicul este invitat să urmărească filmul românesc „Domnișoara Christina”, după romanul omonim al lui Mircea Eliade. Intrarea la spectacol și la film este liberă.
Dragobetele sărută fetele…
Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii în mitologia românească are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci și transformat ulterior într-un protector al tinerilor și patron al iubirii. Urmând firul legendelor populare, se pare că Dragobetele, numit și „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau „Logodnicul Păsărilor”, era fiul babei Dochia, un flăcău chipeș și iubăreț, care seducea femeile care îi ieșeau în cale. Dragobete a rămas până în ziua de azi simbolul suprem al dragostei autohtone. De altfel, se spune că „Dragobetele sărută fetele”.
Pe vremuri, în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcați în straie frumoase obișnuiau să se strângă în păduri și să culeagă în buchete primele flori ale primăverii. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieții le fugăreau, încercând să le prindă și să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc și sărutul considerat echivalent al logodnei și al începutului iubirii între cei doi. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiția, erau considerați a fi binecuvântați în acel an, iar cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu poată iubi în acel an. În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept „zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se spune că tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi, dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an.
