Åžtampila „Par Avion”, înscrisă pe miliarde de scrisori, a fost aplicată pentru prima dată pe o depeșă în urmă cu aproape 100 de ani, pe 15 octombrie 1913, expediată în timpul primului zbor poștal aerian francez între orașele Villacoublay (Regiunea pariziană) și Pauillac (sud-vest). La ora locală 07.30, pe aerodromul din Villacoublay, într-o dimineață rece din toamna anului 1913, avionul locotenentului de cavalerie Emmanuel Ronin, un monoplan Morane-Salnier G, a decolat în fața jurnaliștilor prezenți la eveniment spre Pauillac, o localitate din sud-vestul Franței, aflată la o distanță de 500 de kilometri.
În epocă, din acel avanpost poștal de lângă Bordeaux, situat în estuarul fluviului Gironde, plecau în fiecare lună pacheboturile spre Antile și America Centrală. Până atunci, sacii cu scrisori soseau de la Paris cu trenul și erau îmbarcați direct pe acele nave. Trenurile aveau nevoie de toată noaptea pentru a sosi la destinație, iar scrisorile care ajungeau la Hôtel du Louvre din Paris după ora 18.00 trebuiau să aștepte vaporul următor. „De această dată, scrisorile sosite după ora 18.00 au fost recuperate, apoi transportate cu un automobil al Poștei până pe aerodromul din Villacoublay”, povestește Michel Aka, fost pilot în aviația franceză, originar din Pauillac, autor al volumului „Villacoublay-Pauillac, naissance de la poste aérienne en France”, lansat de editura Entre-deux-mers.
La originea acestei „premiere naționale” s-a aflat Alfred Massé, ministrul Comerțului, Industriei, Poștei și Telegrafului, care, impresionat de traversarea Canalului Mânecii de Louis Blériot, în 1909, a susținut exploatarea acestui nou mijloc de deplasare, avionul, care putea să ajute „corespondența să câștige un termen de 15 zile pentru a ajunge la destinație”. „Până în anii 1911-1912, aviatorii erau cunoscuți doar în rubricile sportive ale ziarelor”, spune Michel Aka. „Militarii au fost primii care s-au arătat interesați de avion altfel, văzând în el un mijloc util pentru a vedea ce se întâmplă în spatele liniilor inamicului”.
A doua instituție administrativă care s-a arătat interesată de avion a fost Poșta, care avea următoarea preocupare: să afle dacă aceste aparate de zbor puteau să transporte corespondența respectând orarele stabilite. Locotenentul Ronin, ales pentru că era un bun cunoscător al aparatului Morane-Saulnier G, a fost constrâns mai întâi pentru acest zbor să urce la altitudinea de 2.000 de metri deasupra norilor, din cauza vremii capricioase, stabilindu-și apoi altitudinea de croazieră la 800 metri. O escală tehnică neprevăzută l-a obligat să coboare la Vendôme (centru-vest) din cauza unei pene de ulei, care l-a făcut să piardă o oră din planul său de zbor.
Însă, la ora 14.12, monoplanul a aterizat în cele din urmă pe un câmp balizat cu steaguri albe, la câțiva kilometri de Pauillac. O mașină a Poștei îl aștepta, care l-a condus apoi până la pachebotul „Le Pérou”, cu sacul de scrisori de 10,5 kilograme, pe care îl păstrase în timpul zborului într-o cutie plasată în spatele scaunului de pilot. Întâmpinat de autoritățile locale și aclamat de echipajul vasului și de pasageri, pilotul a primit apoi șampanie și un prânz copios.
