Spitalul Județean a devenit „acasă” pentru doi bărbați, ambii cu numele de Dumitru, care sunt cei mai „longevivi” pacienți ai unității. Cei doi sunt internați în Secțiile de Ortopedie, respectiv Chirurgie și nu pot fi externați deoarece sunt cazuri sociale. Deși reprezentanții Spitalului au făcut toate demersurile instituționalizării lor, nu au avut succes. Managerul Spitalului Județean de Urgență spune că cei doi pacienți consumă fonduri importante din bugetul unității.
Cel mai vechi pacient al Spitalul Județean de Urgență din Focșani „locuiește” în Secția de Ortopedie, unde se află internat de mai bine de un an și jumătate. Dumitru Barbir, care este din județul Iași și are 46 de ani, a ajuns la Spitalul Județean de Urgență Focșani pe 13 ianuarie 2012, după ce a fost victima unui accident rutier. După o perioadă de două luni de zile, timp în care a primit toate îngrijirile medicale necesare, pacientul putea fi externat, însă medicii nu au putut face acest lucru, deoarece este un caz social.
Între timp, atât cadrele medicale, cât și reprezentanții Spitalului Județean au făcut toate demersurile pentru ca acesta să poată fi instituționalizat, însă fără succes. Astfel, Dumitru Barbir, care suferă și de o afecțiune psihică, stă țintuit la pat de mai bine de un an și jumătate. Nu vorbește cu nimeni, doar din când în când mai face grimase. El este hrănit de cadrele medicale, deoarece nu se poate mișca. „Din data de 13.01.2012 pacientul Dumitru Barbir a fost internat în regim de urgență cu patologie traumatică, fiind victima unui accident rutier. După 2 luni de zile, pacientul a fost recuperat ortopedic, putând fi externat. Prin demersurile pe care le-am realizat am aflat că acesta este deținătorul unui certificat de încadrare în grad de handicap. În luna iunie, în încercarea de a-l externa, am luat legătura cu primăria de domiciliu, și am aflat că este proprietarul casei părintești, dar aceasta este într-o stare avansată de degradare. Acum, pacientul se află într-o stare de dependență cvasitotală, fiind dezorientat temporo-spațial, este hrănit de către personalul medical, are nevoie de pampers și nu se mobilizează dependent. El are nevoie de asistență permanentă”, ne-a precizat Alina Pelin, purtătorul de cuvânt al Spitalul Județean.
Mai mult, reprezentanții spitalului au luat legătura și cu reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Iași în încercare de a-l instituționaliza pe Dumitru Barbir, dar fără succes, pe motiv că nu ar mai exista locuri în centre speciale. Astfel, cadrele medicale din Secția de Ortopedie sunt nevoite să îi acorde asistență unui pacient care nu mai este de competența lor.
Are un picior amputat, iar Secția de Chirurgie i-a devenit casă
Åži în Secția de Chirurgie a Spitalului Județean se află un pacient care nu poate fi externat din aceleași considerente. Dumitru Chiriac (FOTO), care este din Pogoanele, județul Buzău, este internat în spital din luna aprilie, după ce a avut probleme cu un picior, pe care, ulterior, medicii au fost nevoiți să i-l amputeze. Acum, acest pacient nu mai are nevoie de spitalizare, dar medicii nu îl pot externa deoarece bărbatul nu mai are nicio rudă în viață și nici locuință.
Deși reprezentanții Spitalului Județean au făcut toate demersurile necesare instituționalizării acestui bărbat, nu s-a putut rezolva nimic. „Dumitru Chiriac este internat în Secția de Chirurgie din data de 18 aprilie 2013, cu diagnosticul de ischemie subactură membru inferior stâng, hipertensiune arterială remisă, tabagism cronic, sechele TBC, tromboflebită membru pelvin stâng. În urma complicațiilor apărute, medicii au fost nevoiți să îi amputeze piciorul stâng. Din luna mai a.c., pacientul nu a mai necesitat spitalizare, dar dat fiind situația socială a acestuia și gradul de handicap pe care îl are, nu l-am putut externa deoarece ar fi ajuns în stradă și ar fi decedat la scurt timp. Spitalul Județean a făcut demersuri la toate instituțiile sociale de pe teritoriul județului, dar pentru că pacientul are domiciliul pe raza județului Buzău, comuna Pogoanele, niciuna dintre acestea nu l-a putut instituționaliza. Acum se fac demersuri către instituțiile sociale din Buzău”, ne-a precizat Alina Pelin, purtătorul de cuvânt al spitalului.
Cel mai longeviv pacient al Secției de Chirurgie ne-a spus că s-a săturat de stat în spital. Cu lacrimi în ochi, Dumitru Chiriac ne-a rugat să-i găsim o locuință, pentru că el nu mai are pe nimeni. „Eu am lucrat ca miner, apoi am venit în Vrancea. Am fost în concubinaj cu o femeie, dar acuma ea s-a împăcat cu fostul bărbat. Eu am lucrat în ultimii șapte ani ca om de curte la un patron, până când a început să mă doară piciorul, am sunat la salvare și nu am mai plecat de aici. Familie nu am, casă nu am, sunt singur. Vă rog din tot sufletul meu să faceți ceva. Vreau să plec de aici. Nu mai suport să stau în spital. Pe stradă nu mă pot duce, că nu mai am un picior. Vă rog…”, ne-a spus bărbatul, cu lacrimi în ochi.
Îngrijirea celor doi pacienți costă
Conducerea Spitalului Județean spune că s-a încercat prin diferite moduri instituționalizarea celor doi bărbați, dar nu s-a putut rezolva nimic. Astfel, cei doi pacienți consumă resurse importante din bugetul spitalului, deși ei nu mai au nevoie de spitalizare.„Am depus toate eforturile pentru a-i instituționaliza pe cei doi pacienți. Am luat legătura cu toți factorii de decizie din județul nostru, dar și din județele de domiciliu ale acestora, solicitând să se găsească soluții legale pentru a putea fi transferați în centre sociale. Toate acestea, fără succes. Costurile cu întreținerea celor doi pacienți sunt foarte ridicate. Ei primesc cazare, hrană zilnic, tratamente, fără însă a mai avea nevoie de spitalizare”, ne-a declarat managerul Spitalului Județean, Constantin Mîndrilă.
