AUTOCEFÃL, -Ä‚, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
AUTOCEFALÃE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
AUTOCEFALÃE s. (BIS.) independență, neatârnare. (~ bisericii ortododoxe române față de celelalte biserici creștine.)
Sursa: Sinonime (2002)
