Romulus Gicu Noapteș, pădurarul de 43 de ani care s-a înecat sâmbătă seara în „Lacul Mare” din Vintileasca, a fost condus, ieri, pe ultimul drum. Îndoliați, cu sufletele îndurerate și cu ochii plini de lacrimi, zeci și zeci de consăteni s-au adunat la casa părinților acestuia, acolo unde a fost depus sicriul cu trupul său, trecut atât de brusc în neființă. Prăbușită peste sicriu, desfigurată de durerea crâncenă de a-și îngropa copilul, mama acestuia nu înceta să-l sărute, să-l mângâie, strige, să-l cheme… „De ce, Romică? De ce, băiețelul meu? Unde te duci tu acuma, băiețelul meu? Vorbește! Te rog vorbește cu noi! Nu pleca! Nu pleca!”, striga biata femeie, sfâșiată de cea mai crâncenă suferință ce poate exista pentru o mamă…
Jalea sa nesfârșită se răsucea precum cuțitu-n rană, până-n adâncul sufletelor tuturor celor prezenți, smulgând lacrimi… Împietrit de durere, tatăl lui Romică nu-și dezlipea privirea de pe chipul fiului său rugând, parcă, Cerul, ca din clipă-n clipă, să se trezească… Doi părinți sfâșiați ce nu-și vor găsi niciodată mângâiere, și care au rămas să-și trăiască apusul vieții doar lângă fiica lor, și ea prăbușită peste trupul neînsuflețit al celui ce i-a fost frate…
Consăteni, reprezentanți ai autorităților locale, colegi de muncă ai celui ce a fost Romulus Gicu Noapteș – pădurari la Ocolul Silvic Dumitrești, prieteni, rude, cunoștințe, indiferent că erau bărbați sau femei, nu încetau să plângă. Cu toții l-au cunoscut, pentru toți a avut Romică o vorbă bună, tuturor le-a întins o mână de ajutor atunci când au avut nevoie. Toți l-au apreciat, l-au iubit, l-au respectat. Åži cu toții au rămas încremeniți la vestea că acesta… nu mai este! Că cel care era atât de bun înotător, de-a fost chiar poreclit „Rechinul”, s-a înecat în floarea vârstei, la 43 de ani, în lacul pe care de atâtea ori l-a traversat precum un sportiv de performanță…
„Este o tragedie ce s-a întâmplat. Nu-l vom uita niciodată”
„Este cea mai dureroasă perioadă pe care o parcurg din anul 1983 de când sunt pe raza localității Vintileasca. Condoleanțe familiei îndurerate, Dumnezeu să îl ierte. A fost omul meu de suflet și nu îl voi putea uita vreodată. Dumnezeu să îl odihnească în pace”, a spus Georgel Spătaru, primarul comunei Vintileasca, care a fost și nașul lui Romică.
„A fost un om deosebit. Am lucrat cu el foarte mult timp, foarte civilizat, se purta cu lumea foarte frumos și nu aveai ce să îi reproșezi. Nu era dușmănos sau să țină ură pe cineva. Un om de o bunătate ieșită din comun pot spune. Era săritor și te ajuta la ce aveai nevoie. Eu am primit un telefon de la niște prieteni care mi-au spus atunci după nenorocire că prietenul meu pădurarul a intrat în lac și nu a mai ieșit, s-a înecat. Era un bun înotător și nu îmi explic cum a murit în felul acesta. Am auzit că nu este primul caz când se îneacă cineva în acest lac, ci au fost nenumărate cazuri. Doamne ferește de un necaz ca ăsta”, a spus Grigore Boștină, un fost coleg de muncă a decedatului.
„A fost un om deosebit, bunătatea comunei pot spune. Am pierdut o floare de om, un tânăr cu foarte multe calități. Le-a fript inima părinților de necaz. Dumnezeu să îl ierte și să îl aibă în pavăza lui”, a spus Ma-riana Banu, o localnică din Vintileasca.
La rândul său, Dumitru Banu, pădurar din Vintileasca, fost coleg cu Romică, a amintit cât de corect era acesta și cât de bun coleg. „Am lucrat împreună vreo 18 ani și nu am avut niciodată vreo problemă cu el. Ca vecin s-a comportat foarte frumos și nu pot să spun ceva de rău de el. Åži-a iubit meseria de pădurar ca nimeni altul, era trup și suflet. Cred că altceva nu ar fi putut să facă decât să fie pădurar. Ca și înotător era unul dintre cei mai buni din Vintileasca, dar nu știu ce o fi fost în ziua respectivă. Am fost și eu la diferență de 10 minute la fața locului după ce s-a întâmplat tragedia, dar nu s-a mai putut face nimic pentru el. Ne pare rău de el la toți, dar nu putem face nimic acum. Dumnezeu să-l ierte”, a spus, cu tristețe, Dumitru Banu.
„Este o tragedie ce s-a întâmplat, și pentru familie și pentru colegii de serviciu. Era un băiat fin, eu am 25 de ani de meserie și pe el îl cunosc de vreo 15 ani. Era un tânăr care își avea viața de trăit. Este o tragedie stupidă ce s-a întâmplat cu el, mai ales că era un foarte bun înotător. El se juca pe lacul ăla, se ducea dintr-o parte în alta fără niciun fel de probleme. S-o fi blocat ceva, știu că apa a fost destul de rece și să fie și de aici. Cât îi trebuie unui om să se înece, câteva secunde. Păcat de el. Dumnezeu să îl odihnească”, a spus și Aurel Buzatu, coleg de la Ocolul Silvic Dumitrești.
În mod absolut surprinzător, singurii care n-au avut nimic de spus despre cel trecut în neființă, deși au lucrat ani buni alături de el, au fost tocmai Laurențiu Dumitrache, șeful Ocolului Silvic Dumitrești, și Marian Pleșa, inginer silvic în acest Ocol. Nu doar că au refuzat să spună câteva cuvinte despre fostul lor coleg. Ei nu au mai urmat nici cortegiul funerar către biserică, plecând imediat după ce mașina ce purta sicriul cu trupul neînsuflețit a pornit spre cimitir.
Dumnezeu să-l odihnească în pace…
După slujba oficiată acasă de trei preoți, cernitul cortegiu funerar a pornit pe drumul spre cimitir. Alți și alți săteni se adunau la porți sau priveau cu tristețe, peste garduri, într-un ultim rămas bun, izbucnind în plâns la vederea suferinței crâncene a celor doi părinți și a suro-rii lui Romică, la auzul sunetelor prelungi ale claxoanelor și a bocetelor ce sfâșiau pacea locului… Jalea a atins cote maxime după slujba de îngropăciune, ținută în biserica veche a satului. Momentul despărțirii, cel mai crâncen moment, a fost de nesuportat pentru biata mamă, pentru sărmanul tată și pentru sora celui ce a fost Romică. Ei au rămas nemângâiați că fiul și fratele lor, Romulus Gicu Noapteș, cel care a trăit cu sufletul plin de iubire de oameni, de natură, cel care și-a dedicat viața pădurilor de neasemuit ale Vintileascăi, a plecat, definitiv, să păzească alte păduri. Pădurile nesfârșite ale Raiului…
„Monitorul de Vrancea” transmite condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
