Ioana Budeanu este învățătoare de 29 de ani la Åžcoala Gimnazială din Poiana Cristei. Aici s-a dezvoltat profesional, dar și personal și a cunoscut copii care, acum adulți fiind, sunt motiv de mândrie pentru ea. A crescut în acest sat și cunoaște fiecare om, iar pe copii îi îndrăgește ca și când ar fi ai ei. Vine cu plăcere la școală și spune că nu ar fi putut face altceva mai bine. Se simte împlinită în profesia ei și este unul dintre cei mai cu experiență dascăli ai Åžcolii din Poiana Cristei. Aventura ei de cadru didactic a început în anul 1983, când a primit în grijă prima clasă. Din 1993 s-a titularizat pe postul de învățător, iar în anul 2010 a absolvit Facultatea de Psihopedagogie – Åžtiințele Educației din cadrul Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași. Am găsit-o la școală, alături de copii, fericită, dar totodată foarte emoționată.
Reporter: Cine v-a determinat să alegeți această meserie?
Ioana Budeanu: Mi-a plăcut meseria de când eram mică. Nu m-am văzut niciodată în alt domeniu. Mi-au plăcut copiii, mă jucam cu ei, mi-a plăcut să le fiu alături.
Rep.: Ați avut pe cineva ca reper?
I.B.: Din sat nu am avut repere. Acesta mi-a fost destinul, nu m-a îndrumat nimeni.
Rep.: Cum trebuie să fie un învățător?
I.B.: Să fie calm, să aibă tact pedagogic, să fie alături de copii, să iubească copiii și să-i înțeleagă, în primul rând. Sunt mândră de munca pe care am avut-o până la vârsta asta pentru că am avut numai promoții bune și am fost mulțumită de munca depusă, rezultatele s-au văzut.
Rep.: Au fost grei primii ani de muncă?
I.B.: Cred că da, neavând experiență, dar pe parcurs m-am adaptat. Am învățat foarte mult de la colegii care mi-au îndrumat pașii.
Rep.: Este greu să muncești cu elevii de la țară?
I.B.: Nu, dacă știi să te apropii de ei. Sunt copii pe care poți să îi modelezi tu și să fii un model pentru ei. Trebuie să știm să îi controlăm și să fim aproape de ei.
Rep.: Ce metode adoptați pentru a-i apropia pe copii?
I.B.: Sunt apropiată de copii, îi stimulez, îi motivez, îi încurajez și le dau tot felul de repere. Să înțeleagă motivația învățării.
Rep.: Își mai dau copiii interesul pentru învățătură?
I.B.: Să știți că la noi chiar învață, sunt copii care pot. Mai avem probleme ici-colo, pro-bleme familiale. Acolo unde sunt probleme se simte motivația scăzută la învățătură, dar ne descurcăm.
Rep.: V-ați dorit vreodată să plecați la oraș?
I.B.: Mi-ar fi plăcut să lucrez la clasă simplă. Lucrez la simultan, numai o singură serie, patru ani. Acum am clasele a II-a și a III-a.
Rep.: Este dificil să lucrați în acest mod cu elevii?
I.B.: Având obișnuința mă descurc, dar nu pot să spun că e foarte bine, e foarte greu.
Rep.: Este eficient acest mod de educație pentru copii?
I.B.: Dacă vrei, reușești. Am avut copii buni care au plecat mai departe. Am copii studenți și la medicină și în învățământ. Deci sunt fericită, copiii merg mai departe, chiar de la noi de la sat.
Rep.: Sunt dezavantajați copiii din mediul rural față de cei de la oraș?
I.B.: Nu, dacă le oferim cât de cât condiții, nu sunt. Åžcoala are condiții aici.
Rep.: Un elev care s-a evidențiat, din toți elevii dumneavoastră?
I.B.: Vlad Mădălina este în anul 2 la Facultatea de Medicină din Bacău, o altă elevă o să fie colega mea.
Rep.: Cu ce vă ocupați timpul liber?
I.B.: Îmi place să mă plimb, la mare, o dată pe an, la un grătar cu prietenii, că nu pot mai mult.
Rep.: Când ați venit în învățământ salariile erau mai mari, mai motivante?
I.B.: Întotdeauna salariile au fost mici. Nu am simțit niciodată un salariu cât de cât decent. Din ce în ce e și mai rău, îmi pare rău că spun asta dar este un adevăr.
Rep.: Cum îi vedeți pe debutanții din învățământ?
I.B.: Eu cred că și tinerii vin pregătiți la catedră. Folosesc metode bune. Doamna director îi cunoaște mai bine dar eu cred că sunt pregătiți.
Rep.: Ce metode folosiți în predare?
I.B.: Folosesc metodele moderne în funcție de lecții, de activitatea propusă în ziua respectivă. Copiii trebuie antrenați. Atmosfera trebuie să fie plăcută pentru a asimila elevul mai ușor informațiile. Metoda cubului, la clasele mici, ne jucăm mult.
Rep.: Ar trebui folosite mai multe metode practice de învățare pentru a le capta elevilor atenția?
I.B.: Nu trebuie să folosim o singură metodă. Fără învățământul acela tradițional, folosit înainte.
Rep.: Când v-ați simțit împlinită la catedră?
I.B.: La clasă sunt fericită. Åži acum am o promoție foarte bună. Am clasă simultană și lucrez cu 30 de copii dar plec mulțumită de fiecare dată. Copiii mă ascultă și asta mă bucură.
Rep.: Ajută simțul umorului în predare?
I.B.: Sigur că da. Trebuie să fim apropiate de copii.
Rep.: Planuri de viitor?
I.B.: Aștept pensionarea, ce mai… Am glumit. Abia sunt la 50 de ani. Îmi doresc să lucrez în continuare cu copiii, că îmi plac, nu m-aș vedea în alt domeniu. Åži să fiu sănătoasă.
Rep.: Cum vă mulțumesc elevii?
I.B.: Prin respect. Există respect din partea elevilor. Nu vorbesc în numele tuturor colegilor din învățământ. Pe mine copiii mă respectă.
