Nu o să vorbim despre tocilari în general, ci despre un anumit tip de tocilar, căruia nu i-am găsit un nume încă. Nu e ușor de recunoscut în mulțime, fiindcă se camuflează bine în cel mai banal adolescent pe care ți l-ai putea imagina. Dacă ajungi să îl cunoști cât de puțin în schimb (de cele mai multe ori prin activități legate de școală), ai să vezi că va spune mai devreme sau mai târziu ceva despre bani. Fie că vine sau nu vorba.
Uite-l pe ăla, de la clasa Å¢. Are bani, ar spune tipul ăsta într-o situație oarecare. Dar de unde știe? După tot soiul ăla de obiecte care sunt la modă și care îi aparțin celui de la clasa Å¢. Obiectele respective nu sunt neapărat scumpe, însă de cele mai multe ori pentru el popular este tot una cu are bani, probabil pentru că el asociază ceea ce îi lipsește lui (respectiv popularitatea, după care suferă într-un fel) cu lipsa banilor.
Problemele lui au început probabil când, copil fiind, a vrut o a enspe mia mașinuță, iar mama sa i-a spus „nu avem bani”; sau când a observat că în jurul lui sunt colegi cu penare cu multe dotări, când el avea unul simplu; sau după ce a văzut filme în care copilul sărac/orfan/chinuit de soartă devenea un om de succes, iar el a ajuns să creadă că din moment ce nu are alte atuuri ca să ajungă undeva sus, ar putea să fie pur și simplu într-o situație inițială ca a personajelor. Ideea este că indiferent de mica variație care se poate face de la caz la caz, ei toți au handicapul ăsta social, care îi face să se creadă inferiori, deși majoritatea nu sunt altfel decât mediocri. Poate unii au fost chiar suficient de isteți să înțeleagă singuri situația materială (uneori adevărată) în care sunt.
Åži aici apare punctul în care persoana asta îndârjită trebuie să ia atitudine fiindcă știe că poate mai mult decât să rămână mereu limitată de bani, ori vrea pur și simplu să aibă o părere mai bună despre sine. Cum nu poate să o facă pe șmecherul (fiindcă atunci ar fi devenit un om popular oarecare), alege să învețe. Mult, chiar și suplimentar. Nu o face pentru că îi place sau pentru că îl obligă părinții, ci numai ca să ajungă la un salariu bun. Se uită urât la cei care fac pregătiri particulare și își înfundă apoi mai tare nasul în a 173-a culegere de probleme. Cum ceilalți râd de el și îi fac farse vag amuzante în excursii, adolescentul devenit tocilar se închide în sine și proporțional se crede superior față de cei din jur. În curând, va ajunge să urmărească se-riale de care nici măcar hipsterii nu au auzit.
El nu se remarcă prin aspectul exterior și e mândru de asta. Adevărul e că nu se remarcă prin nimic altceva decât note mari și abilitatea de a se strecura.
Colegiul Național Unirea
