După 13 ani de avocatură, avocatul George Gabriel Nicolae se bucură de apreciere și respect în rândul colegilor. A fost decizia sa să se apuce de studiat Dreptul, la fel cum decizia i-a aparținut atunci când a decis să intre în avocatură. Pentru cei care îl știu doar ca avocat, va fi o surpriză să afle că George Gabriel Nicolae este arbitru internațional de tenis și că a făcut tenis de performanță. În vacanțele judecătorești arbitrează cupe de tenis în străinătate, fiind deținătorul medaliei White Badge în arbitraj. A fost un moment în care a dorit să intre în magistratură, dar dintr-o eroare a celor care au organizat concursul, a picat. Åži-a găsit stabilitatea și liniștea în meseria de avocat și susține că în prezent nu îl mai tentează alte profesii juridice. Crede că profesia de avocat se potrivește mai degrabă unui bărbat decât unei femei.
Rep: De când sunteți avocat?
Av: Sunt avocat de la 1 ianuarie 2000. Am terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1999. La momentul acela se intra și pe baza mediei de absolvire, și având media de absolvire peste 9, legea permitea să se intre și fără exa-men, pentru cei cu medie mare și eu am beneficiat de acest lucru.
Rep: Cum ați trecut prin perioada facultății?
Av: A fost o perioadă foarte frumoasă în care am legat relații. Aș numi-o o perioadă boemă. Iașiul este un oraș boem, frumos. Cu siguranță că a fost diferită de studenția celor de astăzi, am stat la cămin, relațiile interumane se legau altfel decât în prezent când majoritatea nu mai stau la cămin, poate stau mulți în gazdă. Îmi amintesc că de pe atunci relațiile celor de la facultățile particulare, care stăteau în gazdă, nu erau aceleași. Cu anumiți colegi țin legătura, cred că fiecare are câțiva colegi pe care și-i alege. Unii sunt notari, avocați, judecători. Noi am fost 13 pe loc când am dat admitere și practic s-a cernut.
Rep: A fost o persoană care v-a îndrumat către Drept sau avocatură?
Av: Către Drept cred că 90% decizia mi-a aparținut, tatăl meu a terminat și el Facultatea de Drept. Eu am făcut tenis de câmp de performanță și ideea era să merg pe linia sportului și eu am zis că nu e suficient, pentru că la câte am făcut am considerat că nu mai am nevoie și de o diplomă în materie și am zis să urmez linia asta. Nu știam exact ce va presupune, dar nu regret pentru că este o meserie pe care o fac cu pasiune și dacă faci un lucru cu pasiune vei și reuși în meseria respectivă. Cred că mi se potrivește, alții spun că mi s-ar potrivi mai bine profesia de judecător.
Rep: Ce calități deosebite trebuie să aibă un avocat?
Av: Rezistență la stres, stăpânire de sine, ambiție și comunicare, trebuie să ai o comunicare bună atât cu clientul cât și cu instanța pentru că de multe ori instanțele sunt tot oameni și trebuie să știi să îi abordezi în funcție de cum sunt ei ca persoane. Trebuie nu numai să reușești să transmiți mesajul, dar și să fie captat de instanță.
Rep: Ați spus „rezistență la stres”. Care este stresul pe care îl are un avocat?
Av: Meseria de avocat privită dinafară este foarte frumoasă, sunt acei domni care plimbă o geantă și se îmbracă la costum. În realitate, în meseria de avocat, dacă o faci așa cum ar trebui să fie făcută, ai o primă parte a zilei în care stai la instanță, până se termină dosarele pe care le ai în ziua aceea. Apoi, inevitabil ai clienți și e normal să ții legătura cu ei și să comunici, te întâlnești cu ei și apoi urmează cea de-a treia parte a zilei când începi să îți pregătești temele. Meseria de avocat presupune teme. Nu cred în avocații care consideră că știu totul despre un dosar, chiar și dacă un text de lege îl cunosc, îl verific.
Rep: Care sunt avantajele și dezavantajele profesiei de avocat?
Av: Avantajele: libertate, libertate de opinie, li-bertate de exprimare, îți gestionezi singur programul, timpul, nu ai un șef. Dezavantajele: programul de lucru pe care nu-l controlezi de multe ori, depinde de activitatea instanțelor, deplasările pe care trebuie să le faci acolo unde clientul are nevoie și foarte multe dintre acestea sunt la Curtea de Apel Galați, nu mai spun dacă ai și prin alte județe dosare, timp puțin pentru familie.
Rep: Există vreo diferență între ce credeați că este Dreptul în facultate și ceea ce ați întâlnit în practică în sala de judecată?
Av: O foarte mare diferență. În facultate nu prea aveam o imagine. Practica pe care am făcut-o în facultate a fost lipsită de relevanță, nu m-a ajutat absolut deloc. Poate și datorită faptului că majoritatea profesorilor erau mai mult teoreticieni. Eu sunt adeptul învățământului aplicat. Fiecare noțiune și fiecare materie să fie explicate prin prisma a ceea ce urmează să facem în practică. De aceea când am terminat facultatea și am venit în avocatură am văzut că nu o iau de la zero, dar nu eram nici departe. E o diferență de la cer la pământ și poate aceea a fost perioada cea mai grea, momentul în care intrând în profesie a trebuit să o iau de la început.
Rep: Pe cine ați avut ca îndrumător?
Av: Doamna Eugenia Patrulius mi-a fost maestru, ne-am înțeles excelent. E o persoană cu care nu ai cum să nu te înțelegi.
Rep: Cum a fost primul an ca avocat?
Av: Nu am în familie avocați sau persoane care să aibă legătură cu sistemul judiciar și mi-a fost foarte greu. În primii ani am dus lipsă de clientelă. Cu siguranță că aceeași problemă o întâlnesc majoritatea avocaților la început de drum, cred că acum este și mai greu, la vremea aceea erau numai 60-70 de avocați. Au fost și momente în care am fost tentat să renunț.
Rep: Vă tentează alte profesii juridice?
Av: La momentul acesta nu mă mai tentează. În prezent sunt mulțumit cu ceea ce fac, cred că am o anumită stabilitate în profesie. Au fost momente când am încercat să intru în magistratură, eu consider și în momentul acesta că am promovat acel examen. Exceptând proba de Organizare Judiciară, la care mi-au dat o notă fabuloasă de 1,75. La celelalte probe am obținut note peste 9. La materia la care am luat nota aceea, subiectele nu au fost din legea și statutul profesiei de magistrat așa cum era bibliografia ci au fost din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor care nu erau în tematica dată. A fost o neregulă recunoscută de ministrul de la acel moment la vreo lună de la susținerea examenului. Am formulat o acțiune în contencios administrativ, la care ulterior am renunțat. Am fost practic scârbit…chiar și cu nota asta, am fost al șaselea pe țară. Nu mi-am calculat unde aș fi fost fără ea. De asta spun că am promovat acel examen. Poate așa a fost să fie, atunci am dat la procurori…Am luat-o ca un pas în viață și am mers mai departe.
Rep: Având în vedere faptul că profesia de avocat este foarte solicitantă, cum reușiți să vă împărțiți timpul?
Av: Este dificil! Fără suportul soției nu aș putea face profesia asta, câte eforturi face și ea să mă înțeleagă, ea știe cel mai bine. E o profesie pe care fără suportul celui care îți este aproape nu o poți face, fără înțelegerea ei în principal. Åži ea este tot în domeniu, a fost avocat, acum este notar în Brăila, este și cadru didactic la Universitatea „Danubius” din Galați.
Rep: Ce pasiuni are avocatul George Gabriel Nicolae?
Av: Înainte am făcut tenis de câmp de performanță, am rămas în sportul ăsta, sunt arbitru internațional de tenis. A fost o perioadă în care făceam mai mult și profesia asta, acum mai fac doar câteva turnee pe an în vacanța judecătorească, ca să îmi mențin medalia, am anumite obligații. Avem anumite grade în arbitraj și mai ales în arbitrajul internațional, în funcție de gradul pe care îl ai ți se atribuie o medalie. Medalia mea se numește White Badge. Raportat la medalia asta, trebuie să fac un număr de meciuri pe an pentru a mi-o putea menține și bineînțeles turnee internaționale. Am arbitrat și Cupe Davis și FED CUP în țară și străinătate. Sunt președintele Comisiei de Disciplină a Federației Române de Tenis, deci sunt în continuare în tenis. Ca hobby, am tenisul de câmp. Când voi termina cu avocatura, poate voi antrena.
Rep: Ce fel de copilărie ați avut? La ce visați atunci?
Av: Îmi amintesc, am imaginea … cred că eram prin clasa a VIII-a, după vreo teză sau vreo lucrare de control. Å¢in minte că mă duceam acasă și îmi amintesc că mi-am jurat la momentul acela, dar mi-am încălcat jurământul, că îmi voi alege o profesie în care să nu mai am de făcut teme. Åži am ales-o perfect! Am avut o copilărie cum aș dori multora să aibă și recomand tuturor părinților să își îndrume copiii către sport. Sportul înseamnă mai multă sănătate. Dacă nu investim în sănătate și în cultură, degeaba trăim. Văd foarte mulți tineri care bat la ușile cabinetelor medicale cu diferite boli gen cardiace, diabet care țin de sedentarism. Este necesar să se impună să se facă mai mult sport în școli pentru a avea o generație viitoare mai sănătoasă. Am avut o copilărie de invidiat, am călătorit foarte mult, am fost la foarte multe concursuri datorită sportului pe care l-am practicat. Am văzut foarte multe locuri și am cunoscut foarte mulți oameni. Asta m-a ajutat să fiu mai organizat și mai independent.
Rep: A fost un moment în care ați candidat pentru șefia Baroului Vrancea. Ce puteți să ne spuneți despre acel moment?
Av: Am pierdut bătălia în turul II, cu domnul decan. Dintr-o anumită perspectivă a fost și pentru mine o surpriză plăcută, să văd totuși că un tânăr se luptă cu șanse, nu întotdeauna cu toate șansele, dar cu șanse. Până la momentul acela, mandatul 2008-2012, am fost consilier în Barou, la momentul 2012 nu am candidat și pe listă de consilier ci doar pentru decan așa că la momentul acesta nu mai am nicio calitate în conducerea Baroului. A fost o experiență, aș minți să spun că a fost o experiență plăcută, când pierzi niciodată nu este plăcut, dar din care am avut multe de învățat.
Rep: Aveți un sfat pentru avocații aflați la început de drum?
Av: Să nu dispere dacă nu au clienți astăzi, să se aplece cu responsabilitate asupra cauzelor din oficiu, pentru că acel client pe care tu îl ai din oficiu, dacă este mulțumit de munca ta, poate reveni dacă are alte probleme juridice sau te poate recomanda altei persoane. Prin modul în care tu îți construiești propriul dosar pui o cărămidă la viitorul tău în profesia respectivă. Åži bineînțeles trebuie citit încontinuu, pentru că e omenește a uita și pe ceea ce nu citești, se pune praf.
Rep: Cum vedeți schimbările în materie de procedură civilă? Sunt benefice?
Av: Clienților încercăm să le explicăm, unii înțeleg mai mult, alții mai puțin, până la urmă trebuie să se supună regulilor jocului, reguli pe care le face legiuitorul. Cred că e o perioadă de început în care sunt și greșeli inerente și de o parte și de alta, dar ce e la început e inerent să nască și discuții și controverse și greșeli. Cred că e un pas înainte, nu cred că o schimbare legislativă poate constitui un pas înapoi. Ce mi-aș dori într-adevăr, s-ar impune o degrevare a instanțelor superioare și trimiterea unor competențe mai mari pe instanțele inferioare și mă refer pe Tribunal. E o încărcătură prea mare pe Curtea de Apel și mai ales în cauzele penale, la ora actuală.
Rep: V-ați sfătui copilul să vă urmeze în profesie?
Av: Cred că i-aș da pâinea și cuțitul și decizia să fie la el. Fără a fi misogin, cred că profesia de avocat se potrivește mai degrabă unui bărbat decât unei femei. Spun lucrul acesta pentru că o femeie este și mamă, are și nevoie de timp pentru ea și la cum este structurată avocatura, e mai greu pentru o femeie. Acesta este singurul criteriu pentru care spun că e mai degrabă o muncă de bărbat. Este greu pentru o femeie să plece de la ora 05.00, la Înalta Curte, să nu știe când se întoarce și copiii cui rămân.
Rep: Ce părere aveți despre poziția și locul de unde pledează procurorul în sala de judecată?
Av: Sunt multe de spus. Locul în sine simbolizează totuși ceva. Nu sunt de acord cu multe care se întâmplă în cauzele penale. Nu sunt de acord cu poziția procurorului de-a dreapta instanței sau de-a stânga, poziția lui trebuie să fie la același nivel și același loc cu apărarea, singurul care ar trebui să aibă o altă poziție în sala de judecată trebuie să fie judecătorul. Nu sunt de acord cu intrarea procurorului pe aceeași ușă cu judecătorul pentru că tot timpul îmi vine ideea să intru și eu tot pe acolo, pentru că nu aș vedea de ce nu se poate. Nu sunt de acord cu studierea sau motivarea dosarelor respectiv a apelului sau recursului, de către procuror, prin deținerea dosarului la sediul Parchetului sau în biroul procurorului. Tot așa cred că ar trebui să îl am și eu la birou să îl studiez pentru că nu aș vedea de ce nu aș putea. Nu sunt de acord cu faptul că în momentul în care dosarul ajunge în instanță nu mi se înmânează și mie un exemplar după tot dosarul de urmărire penală, deja mi se pare totuși dificil unele dosare să le studiezi în arhivă pentru că acasă stând și gândindu-mă, poate mă gândesc la un înscris din dosar și aș vrea să-l mai revăd. Nu mi se pare firească nici modalitatea de desfășurarea a urmăririi penale, mi-aș dori ca și urmărirea penală să fie înregistrată din primul moment în care se intră. Cred că ar fi un pas înainte pentru o mai bună desfășurare a actului de justiție și atunci nici instanțele nu ar mai avea dubii asupra unor anumite declarații care se dau într-un anumit fel și în instanță oamenii spun că nu au declarat chiar așa.
