Doisprezece vârstnici afectați de boli grave, care trăiesc împreună în Locuința maxim protejată de tip familial „Acasă” din Gugești, au fost vizitați, ieri, cu prilejul Zilei Porților Deschise, organizată de Filiala de Cruce Roșie Vrancea, de reprezentanți ai autorităților publice locale și conducerea și voluntarii instituției de caritate. Cu toții sunt bolnavi însă unii dintre ei au boli foarte grave, care necesită îngrijire permanentă ce le este oferită de cele două voluntare, Lăcrămioara Turtoi și Luminița Ilie. O vreme, ele au avut salariu, fiind încadrate ca asistente personale. Numai că persoanele de care aveau grijă au trecut pe lumea cealaltă. Acum, cele două femei gătesc, fac curățenie, schimbă bătrânii, le dau medicația, le fac baie, într-un cuvânt fac tot ceea ce puțini dintre noi ar face, și o fac pur și simplu fără… bani.
Locuința maxim protejată „Acasă” din Gugești, a Filialei de Cruce Roșie Vrancea, cu o capacitate de opt locuri, găzduiește, în prezent, 12 vârstnici, iar solicitările pentru un loc în această casă continuă să vină. O parte dintre cei care doresc să-și trăiască apusul vieții aici sunt prea bolnavi să se mai descurce singuri și solicită ei înșiși internarea. Alții, însă, au ajuns pe drumuri după ce au căzut victime unor escroci ce le-au luat casele, sau au fost alungați din ele de scandalurile nesfârșite provocate de rude. Indiferent de motive, cert este că solicitările bătrânilor pentru un loc într-un cămin, precum și cele ale reprezentanților spitalelor și ale autorităților locale, se înmulțesc pe zi ce trece, iar locuințele Crucii Roșii sunt supraaglomerate. „Aici, la locuința «Acasă» avem o capa-citate de opt locuri, însă nu am putut să refuzăm cazurile grave, disperate. Am mai pus câte un pat în camerele unde s-a putut acest lucru și în prezent, aici avem 12 rezidenți. Al treisprezecelea a murit, dar în locul lui avem o solicitare pentru o bătrână din Slobozia Ciorăști, bolnavă de Alzheimer, în ultima fază. De asemenea, mai avem multe soli-citări de la spitale, pe care nu știu cum o să le rezolvăm”, a declarat Rodica Davidean, directorul Fi-lialei de Cruce Roșie Vrancea.
Fiecare dintre cei 12 seniori ocrotiți în Locuința „Acasă” din Gugești stăteau, ieri, cuminți, în paturile lor. Unii priveau la televizor, alții își îndurau suferința în tăcere, ghemuiți sub plăpumi, câțiva citeau, însă cu toții s-au declarat mulțumiți de viața lor din prezent. Decât singuri și ai nimănui, ziceau, tot mai bine să ai alături un om cu care să poți schimba o vorbă… Simioana Matei, de 86 de ani, venită din Dumbrăveni, spunea același lucru. „Nu m-am putut împăca deloc cu noră-mea. Nu mă înțelegea, eu am fost opera-tă, am pungă (anus contra naturii – n.r.) și cu toate că mă îngrijesc, mă spăl, îmi tot zicea că-i scârbă… Mă chinuia, dormeam pe un pat de juma de metru, nu putea să mă sufere, o jignea până și pe mama care a născut 13 copii… Am și două fete care m-au ajutat foarte mult și cu operația și cu tot, vin să mă vadă, băiatul la fel… Dar eu mai bine stau aici și nu încurc pe nimeni… Aici sunt în siguranță”, a spus bătrânica. Locuiește în aceeași cameră cu încă două bunicuțe.
Tanti Ioana, mai taciturnă, e tot din Dumbrăveni și a spus că a ales locuința Crucii Roșii pentru că „nu prea m-am îngăduit cu băieții. Am avut mare supărare…”. Iar Ancuța Marcu, de 69 de ani, originară din Popești, care se deplasează cu greutate, sprijinită de un cadru, a povestit cât de greu au înțeles copiii ei alegerea de a se muta la cămin. „Eu sunt bolnavă, nu prea pot să mai merg, copiii se duc în treburile lor, așa că le-am zis că eu vreau să vin aici. M-au certat, au spus că îi fac de râs, că ce va zice lumea… Dar eu n-am treabă cu lumea! Dacă în mintea oamenilor încă mai e treaba că e o rușine să te duci la azil, eu nu cred așa. Aici vine mâncarea caldă, mă trântesc pe pernă, mă uit la televizor, fetele stau de vorbă cu noi, mai povestim și trece timpul altfel. La ce să mă chinui și pe mine și pe copii, dacă așa e mai bine?”, a spus femeia.
Într-o altă cameră, dintr-un pat, doar capul i se vedea altei bunicuțe, venită din Sihlea. Rănile provocate de cancerul de piele de care suferă sunt înfiorătoare, nu mai vede și are și pareză. Iar o altă tanti, Maria, din Soveja, a fost adusă chiar de băieții ei la locuința „Acasă”, pentru că erau îngrijorați de siguranța ei. „Suferă de Alzheimer, nu aude, pleacă pe drumuri, își rupe hainele de pe ea…”, a explicat Lăcrămioara, una din vo-luntarele care îngrijesc toți acești oameni.
Îndrăgosteală și boală
Doar câțiva dintre bărbații rezidenți ai locuinței „Acasă” mai au în ei puterea de a-și ocupa timpul dând o mână de ajutor la treburi. Cei mai mulți sunt aproape răpuși de boli și preferă să-și odihnească oasele ascunși în paturi. Unul dintre ei nu vede, are incontinență și de aceea i se pun mereu pamaperși, altul suferă de demență senilă, un altul are cancer la gât, rana îi supurează și i s-a instalat un aparat de respirat care îi face destul de dificlă vorbirea… Acestuia îi place să citească, la fel și colegului lui, nea Sandu, care în 2010 s-a mutat de la căminul din Măicănești, la locuința din Gugești a Crucii Roșii. Åži el își petrecea timpul, ieri, răsfoind o carte. „Am patru fete, dar toate plecate în afară. La Măicănești m-au mai vizitat, dar de când sunt aici n-au mai venit. Am lucrat la viața mea la fosta Fabrică 23 August și la Fabrica de Confecții și cea de Vase Emailate din Focșani. Am pensie, dar o dau pe medicamente și doctori… pe de o parte e mai bine aici, că e mai liber decât la Măicănești, pe de alta nu, că acolo aveam medic”, a spus bărbatul.
Totuși, în acel spațiu în care suferința pare a fi atotstăpânitoare, și-a făcut loc și… dragostea! Îndrăgostitul este nea Neculai, om de bază al casei, spun cele două îngrijitoare voluntare, al cărui psihic este și el atins de boală, dar al cărui suflet pare a se fi lipit de tanti Ioana. „O caută mereu, o așteaptă, servesc masa împreună”, au povestit acestea. „Dar ne ajută la orice. Numai că trebuie să-i spui exact ce să facă, pe ce traseu s-o ia și nu se abate de la el. Ieri a curățat șanțurile și nu s-a oprit numai în fața porților noastre, a curățat până încolo, spre fabrică”, au mai zis îngrijitoarele.
„Aici avem cazuri foarte grele”
Fiecare dintre cei 12 vârstnici găzduiți în Locuința „Acasă” necesită toată atenția celor două îngrijitoare, care acum sunt în situația de a presta munci pe care puțini le-ar face, fără să fie plătite. Ele se străduiesc să șteargă orice urmă de miros de urină sau alte scursuri, frecând și spălând permanent… Åži cu toate astea, au câte o vorbă bună pentru fiecare bătrân din casă, chiar dacă unii își rup hainele, fac pe ei, chiar dacă a fost și un senior care urina peste tot și mânjea pereții cu fecale, chiar dacă unii le fac să le sară inimile din piept plecând, din cauza bolii, pe drumuri și chiar dacă își rup spinările ca să-i ridice, să-i ducă la baie și să-i spele… „Aceasta pare casa cu cei mai puțini beneficiari, dar aici sunt și cazuri foarte grave. Sperăm ca măcar doi dintre bătrânii de aici să fie încadrați în gradul grav de handicap, cu însoțitor, așa încât Lăcrămioara și Luminița să poată primi din nou salariu. Solicitări avem foarte multe, știm că în spitale sunt foarte multe cazuri sociale și ne străduim să găsim o rezolvare, dar și noi, la rândul nostru, trebuie să fim sprijiniți într-un fel, astfel încât cei ce lucrează cu beneficiarii să poată fi plătiți”, a subliniat Rodica Davidean.
