Ora 10.43 – vreme rece și închisă. Ajung în fața Liceului Tehnologic „G.G. Longinescu” din Focșani. La poartă sunt întâmpinată de un paznic. Pe brațul său stă scris mare „Pază”. Nici bine nu intru în curtea liceului că paznicul mă ia la întrebări. Îi explic că trebuie să ajung la director, iar cuvântul magic deschide poarta de acces. Intru în liceu, eleva de serviciu la datorie pe hol, citește o carte. Îmi solicită să mă legitimez însă se „liniștește” subit când îl vede pe directorul care îi face semn să îmi permită accesul. Vrea să îmi dea o legitimație de vizitator însă profesorul de serviciu nu i-a lăsat niciuna așa că ne despărțim.
Este pauză, urc la primul etaj. Pe holuri și în clase liniște. Prea puțini elevi s-au aventurat să iasă afară, probabil și din cauza vremii. Majoritatea stau pe holuri, unii mai discută între ei, în așteptarea orei următoare. Într-o clasă a XII-a câteva eleve se bucurau de o gustare în timp ce altele se plimbau prin clasă, în așteptarea orei. Nedumerire totală în ceea ce privește ora ce avea să urmeze. „Nici eu nu știu ce oră avem, religia cu preotul Stănciulescu”.
Ies din clasă. Pe hol îl zăresc pe profesorul de serviciu care se tot plimbă în încercarea de a-i monitoriza pe elevi. Urc și la etajul doi, dar și aici sunt întâmpinată de aceeași liniște. Frigul îi ține pe elevi departe de curtea școlii. Cobor iar la etajul 1, zăresc o elevă care agită o placă de păr în mână. O altă elevă mă recunoaște pentru că i-am luat un interviu nu cu mult timp în urmă și deși încerc să o evit, vine la mine cu insistență pentru a mă saluta. „Sunteți de la Monitorul? V-am recunoscut, știam eu că sunteți dumneavoastră!”. Pentru a nu fi nepoliticoasă cu ea o întreb ce oră are. „Avem geometria formelor cu doamna dirigintă. Este grea materia, dar ne este dragă doamna” , spune eleva.
La parter, ușa de la intrarea elevilor rămâne deschisă deși se face un curent foarte mare. Profesorul de serviciu, care mi-a dat permanent senzația că mă urmărește, se adresează unor eleve. „Închideți ușa că se face curent” la care elevele răspund „Vă rog să mă rugați frumos!” Mă vede eleva de serviciu și îmi dă legitimația de vizitator al liceului. „Asta este pentru dumneavoastră, vă rog să o prindeți la haină” .
S-a sunat de intrare. Elevii care și-au făcut curaj să iasă afară intră în școală, unii mai ușor alții mai greu, la îndemnul profesorului de serviciu sau al altor profesori. Două eleve nu țin cont că s-a sunat și continuă să stea în baie, se admiră în oglindă și uneori își mai ițesc capul în dosul ușii, pentru a vedea dacă se întâmplă ceva interesant pe hol. Un profesor le zărește și le poftește la oră, acolo unde se îndrepta și el. „Nu mergem! Mergem să facem poză pentru diplomă!„, strigă fetele și se ascund din nou în baie, deși profesorul de serviciu continuă să le îndemne. Nu am văzut niciun elev fumând nici în curtea școlii nici în împrejurimi. Conducerea liceului a impus reguli stricte și se pare că elevii țin cont de ele. Din câte am auzit totuși elevii merg la chioșcul de lângă liceu unde fumează și își iau cafea de la automat. Eu nu i-am văzut.
La 11.00 s-a sunat de intrare, holurile rămân goale. Îmi iau la revedere de la cei pe care îi cunosc.
