„Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani! Iubește ca și când nimeni nu te-a făcut vreodată să suferi! Dansează ca și când nimeni nu te vede! Cântă de parcă nimeni nu te-ar auzi!”. Aceasta pare a fi rețeta magică prin care Margareta Tătăruș – Margo, după cum îi spun prietenii, șefa Secției pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” a reușit să intre în inimile copiilor, adolescenților, tinerilor și vârstnicilor pe care i-a cunoscut, pe care i-a adunat în jurul ei și cu care a lucrat prin prisma nobilei sale profesii de bibliotecar. Spune că cea mai mare plăcere a sa este să dăruiască ceva în fiecare zi, oricui îi apare în viață, și să facă toate lucrurile… altfel. „Poate de aceea cel mai drag mi-e Crăciunul. Nici acum n-am strâns bradul, să știți, și am și cadouri sub el, și-mi bucură sufletul în fiecare zi”, râde. Are o mare iubire, pe Alin, fiul, pe care-l consideră ca pe cea mai mare realizare a existenței sale. Åži o mare calitate: aceea că de fiecare dată când „mă doboară viața, pot să mă ridic și să merg mai departe zâmbind, chiar dacă inima plânge”.
O șansă. Asta consideră că a fost intrarea ei în nobila tagmă a bibliotecarilor. Åži poate nu întâmplător este faptul că și-a început ascensiunea profesională într-o bibliotecă școlară, și anume a Åžcolii generale nr. 1 din Focșani. Acolo a dus primele bătălii din războiul desființării barierelor dintre adulți și copii, război pe care l-a continuat și l-a câștigat reușind, până astăzi, să dărâme toate zidurile ridicate de mentalități rigide atât între generații, cât și între statute sociale. O realitate deloc greu de observat pentru oricine trece, astăzi, pragul Bibliotecii pentru copii. Aici a ajuns Margareta, după ce a trecut de la biblioteca școlară la Biblioteca Județeană. „Prima dată am fost la Sala de lectură. Åži tot acolo s-a întâmplat primul lucru care m-a marcat, mi-a adus mulțumire sufletească și care mi-a arătat că nu trebuie să mă opresc: o adolescentă care, după ce am ajutat-o să-și găsească acea carte de care avea nevoie pentru școală, și pe care nu reușea să o găsească, s-a întors după câteva zile să-mi mulțumească pentru primul 10 pe care a reușit să-l ia la liceu. Acolo, la Sala de lectură, am încercat să implic oamenii în diferite activități și tot acolo am constatat cât de surprinși sunt cei mai mulți că biblioteca face și altceva decât să împrumute cărți”, râde Margareta.
Altfel a vrut să fie și Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene, unde a venit în anul 2007, și pe care a reușit să o transforme, alături de colegele ei, în punctul 0 al veseliei, prieteniei, omeniei, bucuriei, copilăriei, cunoașterii și nu numai. „Mereu mi-a plăcut să fac lucrurile… altfel. Åži acasă, dar și aici, la bibliotecă. Cel mai dificil este să schimbi mentalități, atât ale oamenilor care vin la bibliotecă, cât și ale bibliotecarilor. Încet, copiii și părinții lor au văzut că bi-blioteca înseamnă și un loc unde se dezvoltă creativitatea, imaginația, spiritul de echipă. De exemplu, în cadrul programului Bibliovacanța, pe care l-am inițiat, copiii nu doar că citesc, ci desenează, pictează, se joacă în grădină sau la calculator, ne uităm la filme, comentăm, discutăm, ne-am împrietenit!”, spune Margareta, amintindu-și câtă bucurie i-a adus un băiețel de 9 ani care, dorind să-i mulțumească într-un fel pentru timpul minunat petrecut la Bibliovacanța, i-a adus un castronel cu budincă făcută cu mânuțele lui. „Acest gest a fost pentru mine cea mai mare răsplată pentru că am înțeles că cei mici învață, aici, și cât de important este să dăruiești, dar și cum să o faci”, a explicat.
A dărui a fost lecția pe care au învățat-o și adolescenții, elevi la diferite licee din oraș, unii dintre ei aducându-și aportul substanțial la transformarea încăperilor instituției într-unele calde, vesele, primitoare, pictându-le pereții. „Tinerii participanți la acțiunile noastre au învățat cât de bine se fac lucrurile atunci când te bazezi pe o echipă, și au rămas voluntarii noștri. Iar vârstnicii nu încetează să ne viziteze, dornici să participe la cursurile gratuite de IT pe care le organizăm pentru ei și pentru care avem deja programări până la sfârșitul anului”, a spus Margareta.
Proiecte câștigate, formare continuă
Din punct de vedere profesional, Margareta consideră că cel mai important lucru pe care l-a reușit, a fost faptul că a devenit formator. Åži asta pentru că diversele cursuri organizate din această postură au constituit, practic, o imensă deschidere către oameni de toate vârstele și de toate profesiile. „Iar intrarea bibliotecii în programul Biblionet ne-a schimbat viața și orientarea. Acest program a adus și-n vârful muntelui, și în orașe, posibilitatea de a te informa și de a fi la curent cu noutăți în toate domeniile. Mai mult, pe lângă toate echipamentele IT pe care le-au primit bibliotecile, bibliotecarii au avut parte de câteva cursuri de „managementul proiectelor pentru bibliotecari” în urma cărora au reușit să aplice la linii de finanțare și să câștige proiecte”, a explicat Margareta.
Finanțările obținute prin proiectele realizate de ea, alături de colegele sale au însemnat materializarea unor evenimente absolut inedite, unele de pionierat, de care au beneficiat atât copiii, tinerii și vârstnicii urbei noastre cât și toți bibliotecarii județului. Toate acestea i-au dat curaj Margaretei să aplice, anul trecut, la selecția națională pentru un training destinat bibliotecarilor, în America. Åži a fost admisă, alături de alți 14 colegi de breaslă din toată țara. „Trainingul a avut loc la centrul Mortenson, statul Illinois, SUA. A fost o lună din viața mea în care am înțeles că dacă ai bani poți să ai clădiri minunate, spații amenajate grozav pentru oameni, dar că… tot oamenii fac diferența, adică bibliotecarul. Åži că formarea profesională continuă este unul din elementele cele mai importante pentru oricine, cu atât mai mult pentru bibliotecarii români care nu au nici bani, nici spații și nici colecțiile de cărți complete”, a spus Margareta.
Tot anul trecut a fost selectată să participe la alt curs de formare de formatori pe povestiri digitale, la Londra. „A fost, pentru mine, un lucru nou. Imediat după ce m-am întors am organizat cursul IT pentru vârst-nici, în care și-au creat propriile povești, spuse altfel. Două dintre ele au fost selectate de juriul proiectului european „DigiTales” și împreună cu câștigătoarele am participat la conferința de final a proiectului, ce a avut loc în Slovenia”, a povestit Margareta. Pe lângă toate astea, ea administrează pagina de Facebook a Bibliotecii Județene și a Secției pentru copii, trei bloguri de specialitate și face parte din două grupuri ale bibliotecarilor la nivel național. „Este vorba de grupul de lucru pe training, format din câte doi reprezentanți ai fiecărei regiuni din țară, care-și dorește să dezvolte acest serviciu de formare ca serviciu de bază al bibliotecilor publice din România. Serviciul de formare organizat de biblioteci poate fi sub diferite forme, de dezvoltare personală, de comunicare, de bune maniere, etc., care oferă oamenilor o serie de cunoștințe și competențe pentru a se descurca mai bine în viață. Al doilea grup este TIBRO – tineri bi-bliotecari din România, în care sunt mentor și cu care am organizat două ediții ale Åžcolii de vară”, spune Margareta. Iar anul acesta, a primit, din partea acestora din urmă, premiul „Cel mai bun îndrumător”.
„Fiului meu aș vrea să-i spun în fiecare zi cât de mult îl iubesc”
Pentru această femeie, ziua de lucru nu se termină niciodată după opt ore, ceea ce a obligat-o să compenseze lipsa cantității timpului petrecut cu familia, prin calitate. „E de necrezut poate, că un bibliotecar reușește să lucreze și 12, și 16 ore zilnic dăruind mereu altora, prin atâtea și atâtea acțiuni și evenimente, iar când ajunge acasă, epuizat, poate nu mai are puterea de a dărui… Dar vreau să-i spun fiului meu, Alin, ce mult îl iubesc! Este cea mai mare realizare a mea și ființa în care am investit cel mai mult suflet, timp, orice… Este un băiat mândru, deștept, frumos și talentat care, acum, îmi dau seama că-și caută drumul în viață. Åži o să-i fiu alături și o să-l ajut în orice și-a propus”, spune Margareta. Åži pentru că una din pasiunile ei este să călătorească, i-a dăruit soțului său, la împlinirea a 20 de ani de căsnicie, un loc și un timp special de aduceri aminte. „Este cel mai frumos cadou pe care ni l-am făcut, o excursie la Londra. A însemnat atât de mult pentru mine faptul că am construit amintiri alături de soțul meu! Am ajuns la concluzia că dacă noi nu ne facem bucurii și nu ne construim ceea ce ne dorim în jur, nimeni n-o face, indiferent cât de mult ne-ar iubi. Am muncit mult pentru tot ce am obținut și, poate, una din calitățile (sau defectele?) mele e că mă ridic de fiecare dată când mă doboară viața și merg mai departe zâmbind, chiar dacă inima plânge”, zice Margareta.
„Nu-mi plac oamenii care stau, în loc să meargă mereu înainte!”
Oricine a petrecut câteva clipe cu Margareta, a trăit cu siguranță sentimentul că a plecat de lângă ea, îmbogățit sufletește. Fie că a fost vorba de un zâmbet cald, o privire de o sinceritate albastră, de o vorbă bună, de un sfat sau chiar de o dojană, timpul petrecut alături de această femeie specială energizează, încurajează, dăruiește puterea de a merge mai departe, de a dori să faci mai mult, mai frumos! Poate și pentru că, după cum singură spune, îi plac oameni în diversitatea lor, cu toate că sunt și aspecte pe care nu le agreează. „Nu-mi place, de exemplu, îndârjirea cu care unii oameni îi judecă pe ceilalți. Nu-mi plac oamenii leneși, care stau, în loc să meargă mereu înainte! Nu-mi plac înșelătoria, minciuna, trădarea, lucruri care te fac să suferi. Mie nu-mi place să sufăr, deși am făcut-o de foarte multe ori și pentru foarte mulți oameni. Totuși, îmi place foarte mult să dăruiesc și singurul lucru pe care pot spune că îl iubesc la mine, este faptul că nu urăsc. Consider că e cel mai groaznic sentiment pe care-l poate trăi cineva”, spune ea. Poate de aceea, dar și din foarte multe alte motive, Margareta Tătăruș este omul care a reușit să adune lângă ea oameni de toate vârstele și categoriile sociale, împreună cu care și-a propus să continue drumul dezvoltării personale și al relațiilor interumane. „Aici, la noi, celor mici le dăruim bucurie, de la copii luăm energie, vârstnicilor le-o dăm iar eu… pot zice că am rămas la vârsta adolescenței, și-mi e bine așa! N-am uitat încă să mă joc iar aici, la noi la bibliotecă, a fi la mintea copiilor poate fi o calitate, până la urmă. În orice caz, mici sau mari, oamenii au înțeles că la noi, la bi-bliotecă, orgoliile nu-și au locul și că orice lucru se face mai bine atunci când te bazezi pe o echipă! Ä‚sta e tot secretul!”, râde Margareta.
