Centrul Maternal și Adăpostul Temporar pentru copilul abuzat din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea sunt ocupate peste capacitate. Astfel, în Centrul Maternal sunt ocrotite, în prezent, opt mame cu cei 20 de copii ai lor, deși numărul maxim de locuri este șase mame și șase copii, iar în Adăpostul Temporar sunt 15 copii, capacitatea acestuia fiind de 12 locuri. Potrivit celor spuse de specialiștii DGASPC Vrancea, cauzele acestei triste realități sunt sărăcia, neglijarea și violența domestică. „Am reamintit tuturor autorităților locale prevederile HG nr.49/2011, sperând astfel să ne axăm acțiunile pe prevenție și nu pe intervenția în regim de urgență”, a declarat Daniela Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Violeta Pavelescu, șefa Centrului Maternal și a Adăpostului temporar pentru copilul abuzat, spune că aglomerarea acestora a început încă din toamna anului trecut. „Cele mai multe cazuri sunt din mediul rural. Majoritatea acestor mame au venit cu copiii lor la Centru din cauza lipsei mijloacelor de întreținere, a unei locuințe, dar și ca urmare a violenței domestice. Ele au copii rezultați din relații cu parteneri diferiți, bărbații nu le susțin, beau alocațiile copiilor, sunt agresivi… Putem să constatăm că situația socială s-a agravat în ultimul timp, după numărul de cazuri cu care ne confruntăm”, a declarat Violeta Pavelescu..
Dintre mamele aflate acum în acest Centru, cinci au fost alungate de acasă de foame și sărăcie, două de violența domestică, în timp ce pentru una a fost luată măsură de protecție, fiind minoră. „Toată iarna, acest Centru a fost extrem de solicitat, la maxim. Din toamna anului trecut ne confruntăm cu astfel de cazuri. Deși mamele se străduiesc, ele nu sunt sprijinite de tații copiilor, de familia lărgită. Sunt mame la care copiii au venit unul după altul, avem o mamă, de exemplu care la 22 de ani are patru copii și spune că așteaptă încă unul… De aceea, pe lângă serviciile pe care le acordăm aici, o parte beneficiază și de planning familial în cadrul proiectului «Fă copii doar dacă ai loc pentru ei în viața ta», derulat de Fundația SERA în parteneriat cu DGASPC Vrancea”, a precizat Violeta Pavelescu.
Åžefa Centrului Maternal a mai precizat că cei 20 de copii au vârste cuprinse între 0-12 ani. Deși capacitatea Centrului a fost depășită, au fost găsite soluții pentru găzduire. „Am amenajat locuri de dormit, de făcut lecții… Unii dintre copii merg la școală, la grădiniță, li s-a făcut transferul la unități de învățământ din Focșani, însă ei trebuie însoțiți zi de zi”, a subliniat Violeta Pavelescu.
Avalanșă de copii neglijați, în februarie
De la începutul acestui an și până în prezent, prin Adăpostul temporar pentru copilul abuzat au trecut 20 de copii, o adevărată avalanșă înregistrându-se în luna februarie, când au ajuns aici 14 micuți. În prezent, în acest Adăpost sunt îngrijiți 15 copii cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani. „Marea lor majoritate sunt victimele neglijării, părinții nu le asigură nevoile de bază, adică mâncare, haine, medicamente și nu îi supraveghează. Au fost cazuri de copii lăsați singuri în casă, fără foc, fără nimic. De asemenea, au mai fost frați care au mama plecată în străinătate, tatăl pleca și el la muncă aflându-se, astfel, în incapacitatea de a-i mai îngriji”, a mai arătat Violeta Pavelescu.
Plan de acțiune pentru combaterea violenței în familie
Într-o întâlnire de lucru ce a avut loc recent, specialiștii Direcției pentru Protecția Copilului, Direcției Juridice și Serviciului pentru combaterea marginalizării sociale și violenței în familie din cadrul DGASPC au dezbătut prevederile HG nr.49/2011, ce aprobă Metodologia cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie. Ca urmare, a fost făcută o informare pe această temă a tuturor Serviciilor Publice Locale din cadrul primăriilor vrâncene. „Având în vedere faptul că rata cazurilor de violență în familie e în continuă creștere, ne-am regândit strategia de acțiune în acest sens, drept pentru care am stabilit un plan de acțiune pe termen mediu și scurt, pentru toți factorii implicați în acest domeniu de competență din cadrul DGASPC Vrancea, respectiv Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, Direcția Juridică și Serviciul pentru combaterea marginalizării sociale și violenței în familie. De asemenea, am întocmit o circulară la adresa tuturor autorităților publice locale prin care le reamintim prevederile HG nr.49/2011, sperând astfel să ne axăm acțiunile pe prevenire și nu pe intervenție în regim de urgență”, a declarat Daniela Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Forme particulare ale violenței asupra copilului
Actul normativ amintit propune o serie de definiții operaționale pentru diferitele forme de violență asupra copilului. De asemenea, precizează factorii de risc și de protecție, cauzele violenței, tipologii și consecințele acesteia. Astfel, violența asupra copilului reprezintă un concept complex și integrator pentru diversele forme de abuz fizic, verbal, emoțional, sexual, neglijare, exploatare economică/exploatare prin muncă, exploatare sexuală, răpire și/sau dispariție, migrație în situații de risc, trafic, violență prin internet etc., raportându-se la toate mediile cu care copilul se află în relație: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/ detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc. În funcție de particularitățile comiterii actului violent, respectiv de raportul dintre agresor și copil, toate aceste forme de violență asupra copilului pot fi subsumate următoarelor tipuri de violență: violență asupra propriei persoane, violență interpersonală și violență colectivă.
Forme particulare ale violenței asupra copilului sunt de asemenea, precizate în HG 49/2011: „Intoxicații nonaccidentale ale copilului ca urmare a obligării acestuia de a bea băuturi alcoolice sau de a înghiți tranchilizante pentru a obține calmul ori somnul copilului, precum și situația nou-născutului din mamă toxicomană.
Sindromul copilului scuturat este o formă de abuz fizic asupra copilului cu vârsta sub un an și se datorează scuturărilor bruște și brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinților/ altor persoane, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. Aceste scuturări conduc la apariția hemoragiilor intracraniene (cu precădere hematom subdural și hemoragii retiniene).
Sindromul Münchausen prin transfer reprezintă crearea artificială de către părinte (de regulă, mama) a unei boli a copilului; boala este indusă prin administrarea voluntară a unor medicamente sau substanțe ori prin susținerea existenței unor simptome la copil care nu au fost niciodată confirmate de către specialiști. În ambele cazuri, părinții solicită medicilor numeroase investigații medicale sau chirurgicale, victimizând repetat copilul. Orice semn funcțional poate fi invocat de către părinți pentru a obține investigații și proceduri dureroase și intruzive pentru copil.
Sindromul Stockholm, cunoscut în psihologie ca fenomenul prin care victima exprimă adulație, gratitudine și alte sentimente pozitive față de abuzator, aparent irațional, în lumina pericolului și a riscurilor suportate de către victimă (descoperit inițial la ostatici). Acesta poate face dificilă identificarea abuzului”, reglementează actul normativ care stabilește și ce înseamnă violența prin internet, care se produce prin intermediul calculatorului sau al telefonului mobil.
Factori de risc, cauze, tipologii, consecințe…
Dependențele și limitele sociale la care sunt supuși copiii într-o lume a adulților creează o serie de situații care îi predispun la riscul de a fi victime ale violenței. Pe lângă aceste situații, există și factori care acționează în favoarea copilului, în sens protector, se precizează în Metodologia aprobată prin HG 49/2011. De asemenea, ariile în care se manifestă riscurile pot constitui tot atâtea arii de intervenție, iar situațiile de risc pot fi și factori de declanșare a semnalării.
Factorii de risc și de protecție menționați de actul normativ sunt valabili atât pentru violența asupra copilului, cât și pentru violența în familie. Printre factorii de risc se află caracteristici ale copilului (prematuritate sau greutate mică la naștere, pro-bleme perinatale, de dezvoltare (de exemplu, tulburări de atașament), de sănătate, dizabi-lități, probleme ori tulburări de comportament, copil din afara căsătoriei etc. „Efectul Cenușăresei definește incidența crescută a violenței împotriva copiilor din afara căsătoriei comise de către mama vitregă/ tatăl vitreg față de violența generală împotriva copiilor naturali. Conceptul a fost extins și asupra copiilor adoptați sau aflați în plasament familial”, precizează Metodologia.
Factori de risc pot fi și caracteristici ale adultului victimă/ familiei: nivel educațional scăzut, experiență traumatică în copilărie, consum de alcool, droguri, vârsta mică a mamei la nașterea primului copil, probleme de sănătate mintală, privare de li-bertate a unuia dintre părinți/ a unui membru de familie, dizabilități sau boli cronice, empatie față de agresor, instabilitatea structurii familiale, număr mare de copii în familie, monoparentalitatea, violență în familia de origine, izolarea de familie și de prieteni, niveluri înalte de exprimare a furiei și impulsivității, așteptări nerealiste în privința copiilor, reacție agresivă la stres, frecvență ridicată a mutărilor dintr-un loc în altul, absența modelelor civice etc.
Caracteristicile socio-culturale sunt și ele factori de risc: sărăcie, șomaj, convingeri culturale privind autoritatea bărbaților, toleranță crescută față de violența în familie, deținerea de arme, violența instituțională, violența societală, violența din domeniul audiovizual. „Dezvoltarea copilului într-un mediu care oferă elemente protective poate duce la prevenirea consecințelor abuzului, neglijării și exploatării, mai ales a celor pe lungă durată, și chiar a abuzului. Cunoașterea factorilor de risc și de protecție este deosebit de importantă pentru profesioniștii care interacționează cu copilul, pentru a putea evalua riscul expunerii la o situație de abuz, neglijare și exploatare. De aceea, este de preferat utilizarea unor instrumente de evaluare a riscului”, se subliniază în actul normativ amintit.
